RETEZAT - lupta cu mafia forestieră

(articole publicate pe forumul conservarea_biodiversitatii@yahoogroups.com )

 

Vameşii Parcului Naţional Retezat

(februarie 2011)

 

În cadrul discursului pe care l-a ţinut în calitate de gazdă, cu ocazia întrunirii festive a promoţiei 1989 a Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov, organizată la 20 de ani după absolvire, decanul facultăţii s-a adresat celor prezenţi atât din pespectiva oficială cât şi din cea de fost coleg dintr-o promoţie apropiată (1991).

În referirile oarecum nostalgice la perioada studenţiei a menţionat şi amintirea chefurilor organizate de Zoran Acimov în cămin.

În partea discursului, în care a vorbit ca oficialitate, tonul decanului a fost foarte serios şi, întrucât problema fusese ridicată de mai mulţi dintre cei prezenţi, s-a referit şi la impactul politicii asupra silviculturii. A menţionat că şi absolvenţi ai altor promoţii s-au plâns că resimt o presiune inadmisibilă exercitată de factorul politic asupra activităţii desfăşurate de silvicultori, precum şi că unii dintre aceştia au cerut facultăţii, datorită prestigiului pe care l-ar avea, să încerce să ia atitudine pentru ca această presiune să se diminueze. A precizat apoi că şansele ca facultatea să se implice în această chestiune sunt nule, invocând argumentul separării impuse de lege a spaţiului universitar de cel politic şi a subliniat că oamenii politici nu ar putea impune decizii abuzive în silvicultură dacă unii dintre colegii noştri, ingineri silvici, nu ar accepta să îşi asume rolul de pârghii de transmisie a acestor decizii. În ceea ce mă priveşte, nu am fost şi nu sunt de acord cu prima teză dar consider că cea de-a doua este întru totul adevărată.

Imediat după încheierea întrunirii găzduite de facultate, Zoran Acimov şi-a cerut scuze pentru că nu poate participa de la început la masa festivă organizată într-un restaurant din Braşov. A spus că trebuie să ajungă urgent la o întrunire importantă în Bucureşti dar a promis că va veni negreşit de îndată ce se va achita de obligaţia respectivă.

Într-adevăr, seara, pe la ora opt, Zoran a apărut, într-o stare de foarte bună dispoziţie. Cum a venit, a ţinut să le spună celor prezenţi că de fapt întrunirea la care participase la Bucureşti fusese o festivitate în cadrul căreia a fost felicitat pentru modul în care îşi face datoria în calitate de şef al Parcului Naţional Retezat. Fusese recompesat simbolic cu un mic pocal de cristal pe care ni l-a arătat mândru, spunând de câteva ori cu emfază: “Cum stau acum cu voi la masă, stăteam acum două-trei ore cu Iliescu şi Andronescu!”. Avea la el şi laptop-ul şi s-a oferit să arate doritorilor imagini pitoreşti din Retezat, lăsând să se înţeleagă că zona lacului Slăvei l-ar pasiona în mod deosebit. Mai târziu, când după (încă) câteva pahare starea de bună dispoziţie i s-a accentuat. a adresat celor prezenţi invitaţia de a-l vizita în Retezat urmată de îndemnul “Dacă aveţi probleme cu cineva, cu poliţia, mă sunaţi pe mine şi se rezolvă!”. Nu a fost prea clar dacă se referă la poliţia din zona Retezatului sau la poliţia română în general, dar nici unul dintre cei prezenţi nu i-a cerut lămuriri, întrucât de regulă nimeni nu îşi bate capul cu ce spune omul la beţie. Majoritatea celor care au auzit îndemnul nu l-au luat în serios, pe mine însă, din motive mai mult sau mai puţin subiective, m-a cam indispus: În vara anului 1997 în timp ce lucram ca angajat sezonier al DS (Direcţiei Silvice) Deva, având printre atribuţiuni şi controlul activităţilor desfăşurate în Parcul Naţional Retezat, am sesizat faptul că o serie de personalităţi locale sfidează legea (pescuind cu seninătate la vedere fără autorizaţie în zonă interzisă) şi că o parte a personalului silvic tolerează şi chiar încurajează această stare de fapt. Întrucât mi-am permis să amendez două VIP-uri locale (unul a fost procurorul Pop, şeful Parchetului General Alba şi era să dea în apoplexie când i-am reţinut băţul de pescuit pentru că iniţial nu a vrut să plătească amenda) şi să întocmesc un raport în care am subliniat neregulile constatate, conform aşteptărilor, în vara următoare DS Deva a refuzat să mă reangajeze sezonier.

*

În cadrul cursului festiv, în scurta prezentare a activităţii desfăşurate de fiecare absolvent în ultimul deceniu, Zoran Acimov a precizat doar că fusese o perioadă şeful Parcului Naţional Retezat, apoi şef al compartimentului Fond Forestier al Direcţiei Silvice Deva, după care a redevenit şeful parcului naţional. Nu a precizat şi nimeni nu a aşteptat să precizeze care au fost motivele dublului transfer.

Motivul primului transfer a fost o chestiune foarte neplăcută şi incomodă – un accident mortal cauzat de gradul avansat de deteriorare al unei punţi situate pe una din potecile principale de acces în PNR, punte situată la nici 100 m de drumul asfaltat care duce la cabana Academiei de la Gura Zlata şi la nici un km de tabăra de copii Brădăţel. Reproduc mai jos un fragment dintr-o declaraţie a tatălui fetiţei decedate, referitoare la accidentul respectiv:

Sunt tatal fetiţei care si-a pierdut viata in Retezat, in data de 27 iulie 2004, la 50 metri de cabana Academiei Romane si voi incerca sa va prezint atat punctul meu de vedere cat si al celor care au fost martori la tragedie. Asadar: copii erau membrii Aeroclubului "Dacia" din Deva si nu aveau nici o legatura cu vre-o tabara din zona. Doar efectuau drumetia anuala, dupa un tipic de peste 20 ani Erau indrumati de un instructor cu experienta, care organiza astfel de drumetii de 22 de ani. Copii se deplasau pe un traseu oficial care ducea la lacul Zanoaga, iar accidentul s-a intamplat la 50 metri de cabana Academiei Romane. Podetul peste parau a fost trecut succesiv baiat-fata, insa datorita gradului inaintat de deteriorare acesta era inclinat si alunecos. Fetita mea era cea de-a doua. La circa un metru de malul opus a alunecat insa s- a agatat de podet. Au intervenit baiatul din fata si cei doi care o succedau si care au reusit sa o ridice pe podet.. Din nefericire acesta a cedat si copii s-au prabusit in apele torentului. Avand rucsacul in spate, practic fetita mea nu a avut nici o sansa.”

http://salvamont.org/main/stiri/stiri_ro_t_accident-retezat_id_2223.html

Cu câteva luni înaintea producerii tragicului accident, în cadrul unei întruniri a personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul PNR, domnul Lasc Doru, administratorul cabanei Academiei a ridicat problema punţii respective subliniind gradul ei avansat de degradare şi avertizând asupra pericolului iminent al producerii unui grav accident cînd turişti, foarte probabil copii afaţi în tabăra din apropiere, o vor traversa pentru a merge la Lacul Zănoaga.

Cei prezenţi, inclusiv domnul Acimov Zoran, au căzut de acord că puntea trebuie refăcută şi că de organizarea şi finanţarea refacerii acesteia trebuie să se ocupe conducera PNR. Deşi nu ar fi fost nevoie de mai mult de o zi de muncă şi deşi materialele şi muncitorii ar fi putut fi transportaţi cu maşina pactic pâna la locul în care trebuia construită noua punte, până la producerea accidentului nu s-a făcut nimic.

Imediat după accident, pentru a dezinforma opinia publică şi mass-media, poteca a fost deviată pe o punte a Institutului de Hidrologie situată 200 m în aval, punte foarte îngustă care făcea doar parte din punctul hidrologic de măsurare a debitului Râului Zlătuia. S-a încercat să se acrediteze ideea că poteca marcată ar fi trecut deja de mult timp peste puntea respectivă şi că în consecinţă vina pentru producerea accidentului o purta grupul care s-ar fi abătut de la aceasta. Totodată, pentru a arăta că s-au luat măsuri, Regia Naţională a pădurilor l-a scimbat din funcţie pe şeful PNR. Procuratura a tergiversat cercetările iar cu trecerea timpului episodul producerii accidentului a fost uitat iar trei ani mai târziu Zoran Acimov a putut reveni cu fruntea sus la conducerea PNR.

Episodul tergiversării refacerii punţii de la Gura Zlata este reprezentativ pentru modul în care conducerea PNR a gestionat fondurile substanţiale de care a dispus. Pentru lucrări de infrastructură în teren nu s-au găsit niciodată bani, pentru că aceştia au fost cheltuiţi pentru retribuirea sinecuriştilor din organigrama PNR, pe sedii pompoase şi maşini de teren care au fost şi sunt folosite şi (sau mai ales) pentru protocol.

Acimov Zoran nu a fost decorat pentru modul exemplar în care administraţia PNR s-ar achita de atribuţiunile de coordonare şi supraveghere a activităţii antropice în PNR, ci pentru modul exemplar în care ştie să facă oficiile de gazdă pentru VIP-urile locale şi din capitală dornice să guste frumuseţile şi bunătăţile zonei. Această afirmaţie este confirmată fără putinţă de tăgadă de faptul că în ultimele trei veri o turmă cu peste două mii de oi, a ciobanilor Popa Vasile şi Popa Simion, a păşunat complet ilegal în inima PNR, fără acordul proprietarilor şi al arendaşului de drept al păşunii Slăvei (care fusese retrocedat în anul 2007).

 

PS Doamna Erika Stanciu, ambasadorul ariilor protejate din România, nu prea poate invoca credibil scuza că nu ar fi cunoscut faptul că turma fraţilor Popa a păşunat ilegal trei veri la rând, şi pentru că soţul ei este şeful salvamontului din judeţul Hunedoara iar acesta chiar este imposibil să nu fi ştiut de prezenţa turmei respective pe păşunea Slăvei.

 

***

 

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI ACADEMICIAN PĂUN ION OTIMAN, SECRETAR GENERAL AL ACADEMIEI ROMÂNE

(20 iulie 2010)

 

Stimate domnule Academician,

Subsemnatul, Cionoiu Gheorghe, inginer silvic domiciliat în Germania, vă supun atenţiei următoarele:

La începutul lunii iulie a. c. am fost pentru câteva zile împreună cu prietenul şi fostul meu coleg de facultate Dr. ing. Banu Constantin în Parcul Naţional Retezat pentru a verifica la faţa locului câteva informaţii referitoare la nereguli şi ilegalităţi care s-ar petrece acolo, informaţii care mi-au fost oferite de domnului Doru Lasc, administrator general al bunurilor Academiei din zona Retezat. Precizez că în anul 1996 firma domnului Banu a realizat amenajamentul pentru OS Retezat, astfel încât am avut acum la dispoziţie hărţile amenajistice întocmite atunci.

Informaţiile referitoare la nereguli şi ilegalităţi care s-ar petrece în Parcul Naţional Retezat se refereau pe de o parte la lucrări de exploatare efectuate în arborete situate în zona tampon a parcului naţional şi pe de altă parte la păşunatul pe păşunea Slăvei, situată în zona de dezvoltare durabilă a acestuia.

În cele de mai jos mă voi referi pe larg doar la lucrările de exploatare menţionate anterior dar doresc să menţionez că în urma deplasării în teren pot confirma şi veridicitatea afirmaţiei că o turmă cu peste o mie de oi păşunează din nou ilegal pe păşunea Slăvei.

În ziua de sâmbătă, 2 iulie, am plecat pe drumul forestier aflat pe versantul stânga tehnic al Râului Şes. Precizez că din bazinul Râului Şes sunt cuprinse în Parcul Naţional Retezat arboretele situate pe întregul versant dreapta tehnic precum şi arboretele situate pe versantul stânga tehnic în amonte de pârâul Corciovei (afluent al Râului Şes care izvorăşte sub Şeaua Iepei).

Încă de la intrarea în parcul naţional am observat din drumul forestier că în mai multe parcele au fost executate relativ recent (în urmă cu cel mult cinci-şase ani) lucrări de exploatare, fiind vizibile drumuri de taf, ochiuri de exploatare şi arbori uscaţi situaţi în marginea acestora.

Întrucât însă la câţiva ani după crearea unui ochi de exploatare este foarte greu de apreciat care a fost starea fitosanitară a arboretului în momentul extragerii arborilor, nu am mers să vedem aceste goluri ci ne-am deplasat în continure pe druml forestier, întrucât ştiam că în amonte există parchete aflate în exploatare.

Pe la jumătatea distanţei între pârâul Baicului şi pârâul Metania, acolo unde drumul forestier coboară până foarte aproape de albia Râului Şes, am observat un prim punct de cazare a muncitorilor forestieri, o rampă de depozitare şi încărcare a lemnului tocmai exploatat pe care se aflau doar buşteni de lemn verde de diametre mari şi mai multe drumuri de taf situate pe ambii versanţi ai Râului Şes. Pe versantul dreapta tehnic se pare că au fost construite doar recent drumuri de taf iar consistenţa arboretelor în care sunt situate aceste drumuri este evident mai mare decât în acele arboretele de pe versantul stânga tehnic în care se vede că în parcurs de doar câţiva ani au fost construite două generaţii de drumuri forestiere.

Împreună cu donmul Banu am parcurs cu parcela 88A şi am constatat următoarele:

1. Deşi panta este foarte mare (39 grade conform amenajamentului din 1997) a fost construită o reţea exagerat de densă de drumuri de taf.

2. Deşi în imediata vecinătate a drumurilor de taf pe care se scoate în prezent lemn, există arbori uscaţi care au fost marcaţi cu mult timp în urmă, aceştia nu au fost extraşi.

3. În prezent sunt extraşi doar arborii sănătoşi cu diametre foarte mari.

4. Lucrările de exploatare au fost demarate lângă drumul forestier iar treptat consistenţa arboretului este redusă în întretreaga unitate amenajistică fără a exista însă o preocupare pentru regenerarea arboretului.

Concluzie: Prin natura şi intensitatea lor, lucrările de exploatare efectuate contravin flagrant prevederilor amenajamentului care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1997. Conform acestuia soluţia tehnică de gospodărire a arboretului din această unitate amenajistică era aceea de a se executa tăieri de conservare cu un procent de extragere de 4% din masa lemnoasă totală, inclusiv igiena (arborii uscaţi sau cu vătămări grave provocate de doborături de vânt sau rupturi de zăpadă) deoarece acest arboret era încadrat în tipul II funcţional (tip funcţional cu un grad mare de restricţii) având functii multiple de protecţie atât pentru protecţia solului (categoria funcţională 2A – panta mai mare de 35 grade) cât şi pentru conservarea biodiversităţii (categoria funcţională 5L – zona tampon a Parcului Naţional Retezat). Construirea reţelei de drumuri de taf este complet nejustificată deoarece tăierile de conservare presupun extrageri de pe suprafeţe mici şi numai cu scopul de a promova regenerarea naturală.

Îndrăznesc să afirm că situaţia observată în parcela 88A este din păcate reprezentativă pentru modul nou şi tot mai îndrăzneţ în care sunt efectuate lucrările de exploatare în arborete cuprinse în zona tampon a Parcului Naţional Retezat de câţiva ani – mai exact spus, de după ieşirea la pensie a domnului inginer Toniutti Guido, fostul şef al OS Retezat. Exemple similare pot fi găsite în parcelele 26, 27, 28, etc. din fostul U.P. III Râu Şes)

După cum se ştie, analiza unei lucrări de exploatare forestieră trebuie făcută atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere economic.

I. Analiza pur tehnică a lucrărilor de exploatare pe care le-am observat în parcela 88A s-ar putea reduce la următoarele concluzii:

1. Lucrările de exploatare executate în prezent sfidează normele tehnice de gospodărire a pădurilor care au ca principal scop protecţia mediului (mai ales în cazul de faţă) şi în mai mică măsură valorificarea masei lemnoase.

2. Construirea unei reţele exagerat de densă de drumuri de taf pe un teren cu panta foarte mare conduce la eroziunea solului şi îngreunează implicit regenerarea arboretului.

3. Scăderea consistenţei arboretului combinată cu neeliminarea arborilor uscaţi, care constituie focar de infecţie pentru extinderea atacului ipidelor, conduce la degradarea în ritm alert a stării fitosanitare a acestuia.

Cred că aceste concluzii sunt suficiente pentru a justifica afirmaţia că reprezentanţii instituţiilor care au aprobat sau ar fi trebuit să supravegheze modul de execuţie a lucrărilor de exploatare s-au făcut vinovaţi de gravă neglijenţă în serviciu.

PSEUDO II O analiză pur economică superficială şi eronată a lucrărilor de exploatare care ar putea fi folosită într-o dispută publică pentru a se încerca minimalizarea gravităţii agresiunii săvârşite împotriva arboretului şi a solului din unitatea amenajistică respectivă ar putea conduce la următoarele concluzii false:

1. Reţeaua exagerat de densă de drumuri de taf a fost construită doar pentru a uşura exploatarea unor arbori fără nici o intenţie de fraudă.

2. Arborii uscaţi existenţi nu au fost extraşi doar din considerente economice meschine imediate, întrucât rentabilitatea exploatării acestora este foarte scăzută.

Astfel de concluzii nu ar putea însă infirma afirmaţia că reprezentanţii instituţiilor care au aprobat sau nu au supravegheat modul de execuţie a lucrărilor de exploatare s-au făcut vinovaţi de gravă neglijenţă în serviciu.

II. O analiză tehnico-economică serioasă ar trebui însă să ţină cont şi de următoarele aspecte:

1a. Construirea unui drum de taf conduce implicit la scăderea consistenţei arboretului.

1b. Construirea unui drum de taf implică dislocarea cioatelor arborilor aflaţi pe traseul acestuia.

1a+b. Dacă aceste aspecte sunt ignorate în analiza lucrărilor de exploatare, poate fi mascată o posibilă fraudă întrucât este posibil ca atunci când a fost stabilit volumul de masă lemnoasă ce urma să fie exploatat să nu se fi ţinut cont de suprafaţa coronamentului arborilor existenţi pe traseuul drumului de taf, respectiv de masa lemnoasă recoltată prin exploatarea acestora.

2. Sub masca unor tăieri de produse acidentale se extrag cei mai valoroşi arbori întrucât aceştia pot aduce un profit rapid în timp scurt prin subclasarea masei lemnoase, adică lemnul nefiind prevazut a se extrage legal în baza lucrarilor propuse de amenajament este încadrat la produs acidental care poate fi valorificat (conform tarifelor legale) la un preţ mult mai mic decât valoarea lui reală (o parte din diferenţa de preţ fiind încasată sub formă de comision).

3. Întrucât neextragerea arborilor uscaţi crează premiza înrăutăţirii stării fitosanitare a arboretului, nu poate fi exclusă ipoteza că în mod criminal se doreşte această înrăutăţire pentru ca în numele combaterii ei să poată fi justificată pe viitor continuarea unor lucrări de exploatare care nu urmăresc de fapt decât maximizarea profitului pe termen scurt dar care conduc în final la dispariţia în ritm alert a arboretului.

 

În mod evident, modul în care au fost executate lucrările de exploatare menţionate şi faptul că reprezentanţii instituţiilor care le-au aprobat sau ar fi trebuit să le supavegheze nu au acţionat pentru a le stopa, conduce la ipoteza că există o cârdăşie între cei care au exploatat pădurea şi cei care conform legii ar fi trebuit să o apere – mă refer în mod explicit la reprezentanţi ai conducerii OS Retezat, DS Deva, ITRSV Deva şi administraţiei Parcului Naţional Retezat. Este evident însă că reprezentanţii acestor instituţii nu vor admite în ruptul capului că au tolerat săvârşirea unor crime împotriva naturii în pădurile pe care ar fi trebuit să le ocrotească.

În opinia mea, este vorba despre un exemplu tipic de crimă organizată şi întrucât Parcul Naţional Retezat este considerat inima verde a României consider că este necesară realizarea unei anchete temeinice care să valideze sau invalideze concluziile pe care subsemnatul le-a tras anterior. Consider că această anchetă nu poate fi obiectivă dacă va fi făcută doar de reprezentanţi ai Romsilva şi ai Ministerului Mediului. Cred că este evident că aceste instituţii sunt interesate de muşamalizarea cazului, afirmaţie confirmată şi de faptul că inginerul Ursu Adrian, fost şef al OS Retezat în perioada 2003-2007, a fost angajat în administraţia Parcului Naţional Retezat după ce a fost înlăturat din funcţia de şef de ocol pentru a fi muşamalizate o serie de ilegalităţi pe care acesta le-a patronat.

Consider că o anchetă serioasă poate fi făcută doar dacă realităţile din teren vor fi analizate şi de un număr semnificativ de specialişti în silvicultură care nu se află în subordinea Romsilva şi a Ministerului Mediului – mă refer la reprezentanţi ai Academiei specializaţi în silvicultură, la cadre didactice ale facultăţilor de silvicultură, la reprezentanţi ai firmelor de amenajare, la ingineri silvici pensionaţi care sunt recunoscuţi pentru onestitatea şi capacitatea lor profesională (îl nominalizez aici în primul rând pe domnul inginer Toniutti) precum şi la reprezentanţi ai societăţii civile în măsura în care aceştia pot demonstra că au cunoştinţele necesare pentru a participa la această expertiză.

Ancheta ar trebui sa aibă în vedere următoarele aspecte:

1. dacă lucrările ce se execută sunt în concordanţă cu prevederile amenajamenului silvic în vigoare;

2. dacă amenajamentul silvic în vigoare a fost elaborat cu respectarea normelor de amenajare;

3. aprecierea cât mai realistă a volumului şi a calităţii masei lemnoase exploatate

4. dacă masa lemnoasă exploatată se regaseşte în actele de punere în valoare avizate de ITRSV Deva;

5. dacă masa lemnoasă exploatată este aceeaşi cu cea din actele de punere în valoare;

6. dacă în această unitate de producţie s-a semnalat, conform prevederilor legale, vreun act de calamitate care să conducă la extragerea de produse accidentale neprevăzute de amenajament;

7. dacă şi în ce formă se regăseşte în actele de transport ale firmei care execută lucrările de exploatare masa lemnoasă extrasă.

Consider că această anchetă ar trebui patronată de o instituţie neutră care are prestigiul necesar şi cred că aceasta ar putea fi doar Academia Română.

 

Cu stimă

Ing. Gheorghe Cionoiu

 

***

 

TOATE LA VREMEA LOR

(21 iulie 2011)

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Probabil că aţi remarcat că după o tăcere care a durat câteva luni subsemnatul (în opinia domnului Vergheleţ "maşinăria nemţească de împrăştiat rahatul pe păşunea virtuală") a revenit pe scenă.

În februarie, când un strat gros de zăpadă acoperea urmele lăsate în teren de cei care au mutilat şi anul trecut arboretele de pe valea Râului Şes cuprinse în zona tampon a PNR, în cadrul polemicii generate de articolul "Vameşii Parcului Naţional Retezat" (care poate fi (re)citit accesând link-ul http://agricultura.bioproduct.ro/vamesii-parcului-national-retezat.htm ) am susţinut că:

1. opoziţia conducerii administraţiei PNR faţă de modernizarea drumului naţional care traversează pasul Jiu-Cerna este un truc propagandistic abil care are ca scopuri inducerea în conştiinţa publică a ideeei că domnul Acimov & Co. ar fi devotaţi până la sacrificiu protecţiei mediului şi abaterea atenţiei opiniei publice de la gravele nereguli care se petrec cu acordul administraţiei PNR în interiorul parcului.

2. lucrările de reabilitare şi extindere a drumului de contur al lacului Gura Apei au ca scop accesibilizarea unor arborete virgine în vederea exploatării şi am afirmat că în zonă fuseseră efectuate deja tăieri abuzive.

Întrucât în cadrul polemicii respective am fost combătut de un grup masiv de susţinători ai domnului Acimov care nu s-au jenat să utilizeze frecvent calomnia şi minciuna şi întrucât am făcut şi câteva afirmaţii eronate, mi-am dat la un moment seama că ar fi inutilă continuarea polemicii pentru că mi-am pierdut credibilitatea.

Consider însă că reportajele aferente link-urilor pe care le-am postat recent

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Defrisari-masive-la-limita-Parcului-National-Retez_40790.html

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Masacru-in-Retezat_40845.html

modifică în mod substanţial datele problemei şi mă simt dator să îi adresez domnului Acimov răspunsul cuvenit la ultima sa replică din cadrul polemicii respective.

Consider însă că înaintea răspunsului respectiv ar trebui reprodusă replica domnului Acimov.

Consider ca in orice fel de tara un cetatean, chiar si universal, cu un minim nivel de decenta nu si-ar fi permis sa starneasca o asemenea harmalaie printr-un text in care trei sferturi din afirmatii sint minciuni jignitoare, iar trei sferturi din sfertul ramas sint aiureli.

Deci, punct cu punct:

Intr-o tara normala dl. Acimov a fost anchetat in legatura cu tragicul eveniment de la Gura Zlata, dar cei in drept au decis neinceperea urmaririi penale.

Intr-o tara normala nu e treaba procuraturii sa se ocupe de pasunatul oilor, dar in cazul mult trambitat n-a existat nici o ilegalitate deoarece, in masura in care terenurile au avut o situatie juridica clara, au existat contracte de pasunat intre proprietarii de pasuni si utilizatorii lor.

Intr-o tara normala exista organe de control (uneori ni se pare ca sint prea multe) care au verificat problema financiara care-l racaie pe dl.Cionoiu, dar, spre necazul domniei sale probabil, nu s-au gasit nereguli; iar spre informarea tot a domniei sale precizez ca administratiile majoritatii parcurilor nationale si naturale din Romania nu sint institutii bugetare.

Intr-o tara normala nu este firesc ca un cetatean sa caute afirmarea prin aruncarea de acuzatii nefondate in toate partile, ci firesc ar fi fost sa inteleaga mai din timp situatia penibila in care s-a bagat si sa procedeze in consecinta.

Se stie ca, in sens biologic, in viata sintem doar trecatori. Eu consider ca in functii sintem in general intamplator, si cu siguranta temporar. Asa cum a fost si trecerea d-lui Cionoiu prin Retezat. Care trecere, spre trista sa dezamagire probabil, nu va influenta mai deloc locurile acelea. Acolo exista obiceiuri, reguli si legi.

1. Consider că văzută prin prisma reportajelor ce pot fi accesate prin intermediul link-urilor de mai sus, devine caducă afirmaţia că în polemica din iarnă din ce am scris eu „trei sferturi din afirmatii sint minciuni jignitoare, iar trei sferturi din sfertul ramas sint aiureli”.

2. În România doar un om neserios poate risca o afirmaţie de genul Intr-o tara normala dl. Acimov a fost anchetat in legatura cu tragicul eveniment de la Gura Zlata, dar cei in drept au decis neinceperea urmaririi penale. Trebuie să ai obrazul foarte gros ca să afirmi că o ţară în care se ştie că justiţia scoate nevinovate VIP-uri care accidentează mortal pietoni pe zebră este o ţară normală. Pe culoarele tribunalelor din România circulă următorul proverb: “Un avocat bun cunoaşte legea; un avocat foarte bun îl cunoaşte pe judecător”. Cred că următoarea afirmaţie făcută în spiritul acestui proverb este din păcate prea valabilă în România: “Un VIP care se respectă îl cunoaşte de regulă pe procuror sau pe judecător”.

3. Afirmaţia referitoare la păşunea Slăvei este mincinoasă. Din momentul în care aceasta a fost retrocedată urmaşilor familiei Kendefi aceştia au arendat-o domnului Lasc Doru. În ultimii trei ani fraţii Popa, a căror turmă a fost şi în ultimele două săptămâni pe păşunea Slăvei, au folosit abuziv păşunea doar cu acordul conducerii PNR. Anul trecut, după ce s-a îmbătat, Popa Vasile striga în gura mare la Rotunda: “Mă doare pe mine în p… de Doru Lasc pentru că am dat ce trebuie cui trebuie!!!”

4. Afirmaţia că administratiile majoritatii parcurilor nationale si naturale din Romania nu sint institutii bugetare este discutabilă. Formal este adevărată dar, în opinia mea, este în fond falsă pentru că sunt de părere că o regie autonomă ar trebui să verse la buget întreg profitul realizat, nu să risipească o bună parte a acestuia finanţând structuri parazite.

5. Văzută prin prisma reportajelor ce pot fi accesate prin intermediul link-urilor de mai sus, afirmaţia conţinută în penultimul aliniat devine caducă.

6. Câteva afirmaţii conţinute în ultimul aliniat confirmă cu brio zicala “Gura păcătosului adevăr grăieşte!”. Trecerea mea prin Retezat în calitate de angajat al Romsilva a fost întâmplătoare şi temporară pentru că nu m-am supus regulilor jocului. Acolo exista obiceiuri, reguli si legi a căror justeţe o contest vehement.

Fiind un optimist incurabil, mă ambiţionez să nu cred că trecerea mea prin Retezat în calitate de cetăţean nu va influenta mai deloc locurile acelea dar trebuie să admit că deocamdată realitatea confirmă mult mai degrabă spusele domnului Acimov.

Îndrăznesc să afirm următoarele:

Într-o ţară normală – conform criteriilor mele de normalitate – ancheta declanşată prin mediatizarea modului în care s-au efectuat lucrările de exploatare în arboretele de pe valea Râului Şes cuprinse în zona tampon a PNR ar trebui să conducă la demiterea domnului Acimov din funcţia de director al PNR şi la inculparea sa sub acuzaţia de corupţie.

Într-o ţară normală – conform criteriilor de normalitate ale domnului Acimov – ancheta declanşată prin mediatizarea modului în care s-au efectuat lucrările de exploatare în arboretele de pe valea Râului Şes cuprinse în zona tampon a PNR ar trebui să conducă la absolvirea sa de orice vină şi eventual chiar la inculparea domnului inginer Toniutti şi a domnului Doru Lasc sub acuzaţia de calomnie.

După câţiva ani cioata unui molid verde şi sănătos în momentul tăierii oricum nu se va mai deosebi de cioata unui molid care a fost extras pentru că era uscat datorită atacului gândacilor de scoarţă. Conform criteriilor de normalitate ale domnului Acimov este foarte probabil ca în urma controalelor efectuate de experţii Romsilva şi de cei ai Ministerului Mediului să se constate că toţi arborii extraşi au fost uscaţi. Conform criteriilor mele de normalitate, s-ar putea trage această concluzie doar dacă s-ar face precizarea că în parchetele de pe Râu Şes cineva are interesul ca arborii verzi şi sănătoşi care au avut diametre de peste 60 cm să fie declaraţi uscaţi şi atacaţi de dăunători.

Conform criteriilor mele de normalitate reţeaua densă de drumuri de taf implementată pe versanţi cu pantă foarte mare constituie o dovadă incontestabilă că s-a comis o crimă împotriva mediului.

Conform criteriilor de normalitate ale domnului Acimov reţeaua densă de drumuri de taf nu are nici un impact negativ asupra mediului. Conform acestor criterii în Retezat doar drumul lui Băsescu are neşansa de a avea un impact negativ, ba chiar catastrofal, asupra mediului.

 

***

 

DESPRE CURAJUL ELITEI UNIVERSITARE IERI ŞI AZI

(25 iulie 2011)

 

1. La o săptămână după revolta anticomunistă a muncitorilor uzinei braşovene “Steagul Roşu”, în data de 22 XI 1987, pe la prânz, un student al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Bia Cătălin, s-a postat în faţa intrării în cantina din complexul sudenţesc cu o pancartă pe care scrisese “Nu vrem ca muncitorii arestaţi să moară!”. Majoritatea covârşitoare a studenţilor au trecut pe lângă el foarte grăbiţi, doi colegi însă s-au solidarizat cu el. Foarte curând a sosit miliţia iar peste două zile cei trei au fost exmatriculaţi fără ca vreun membru al consiliului profesoral să se opună.

După ce şi-au ispăşit condamnarea de un an domiciliu forţat au depus cereri de reînmatriculare dar consiliul profesoral întrunit înaintea începerii anului universitar 1989-1990 le-a respins. La câtva timp după începerea cursurilor, pe la începutul lui octombrie, maiorul de securitate Virgil Popescu, cel care coordona supravegherea Universităţii Transilvania, i-a comunicat în mod confidenţial doamnei rector, Prof. dr. ing. Filofteia Negruţiu, titulara disciplinelor “Împăduriri” şi “Spaţii Verzi” din cadrul Facultăţii de Silvicultură că Securitatea este de acord ca cei trei să fie reînmatriculaţi – în treacăt fie spus, cred că acest fapt confirmă teza că în decembrie 1989 s-a desfăşurat o lovitură de stat temeinic organizată.

La propunerea doamnei rector s-a reîntrunit consiliul profesoral şi s-a hotărât că cei trei pot reveni la facultate. Cândva, în cadrul unei discuţii particulare, doamna Negruţiu i-a spus domnului Prof. dr. ing. Ion Florescu care a fost dedesubtul respectivei iniţiative a domniei sale iar domnul Florescu mi-a comunicat această informaţie în cadrul unei discuţii pe care am purtat-o în noiembrie 2007. A doua zi doamna Negruţiu mi-a confirmat, evident stânjenită de întrebare, veridicitatea informaţiei.

2. În vara anului 2007, în ultima zi a unei drumeţii prin PNR, după ce am campat sub vârful Gugu, am coborât în valea Lăpuşnicului Mic. Aproape de firul văii, pe versantul stânga tehnic la câteva sute de metri în amonte de locul unde drumul de contur al lacului traversează râul, am observat o primă parcelă în care lucrările de exploatare efectuate sfidaseră în mod evident normele de amenajare. Mai în aval, în două parcele care se sprijină pe drumul de contur al lacului am constatat de asemenea că fuseseră efectuate lucrări de exploatare care contraveneau normelor de amenajare. Era vorba la o scară mai mică de lucrări de exploatare asemănătoare celor care au fost executate recent în bazinul Râu Şes.

Întrucât cu câţiva ani în urmă cele câteva sesizări pe care le-am adresat reprezentanţilor RNP şi Ministerului Mediului în legătură cu aspecte negative observate în zonă, referitoare în primul rând la braconaj (dar şi păşunat, starea proastă a marcajelor turistice, poluare), nu au avut nici un efect pozitiv, nu am înaintat nici o sesizare oficială acestor instituţii. Precizez că singurul efect produs de ultima din respectivele sesizări a fost transmiterea de ameninţări domnului inginer Toniutti întrucât s-a considerat că aş fi acţionat impulsionat de domnia sa. Precizez de asemenea că în nici una din respectivele sesizări nu am abordat chestiunea exploatărilor abuzive, întrucât pe vremea când domnul inginer Toniutti a fost şef de ocol nu am observat deloc existenţa acestora.

După ce am coborât de pe munte am plecat în Germania dar în toamnă am trecut pe la RNP unde l-am informat în mod neoficial pe domnul Dr. Ing. Ioan Seceleanu (fost secretar de stat în perioada 1996-1998) despre cele văzute, apoi am plecat la Braşov unde am discutat cu mai multe cadre didactice ale Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere. Când am propus organizarea de către facultate a unei dezbateri cu tema “cauzele degradării fondului forestier în perioada postcomunistă” majoritatea au considerat că acest lucru nu este posibil întrucât tema propusă ar avea conotaţie politică şi, conform legii, dezbaterea ar fi ilegală. Câţiva au promis cu jumătate de gură că ar participa la dezbatere dacă decanul va permite organizarea acesteia. Din discuţiile purtate cu aceştia am aflat că în facultate este cunoscut faptul că în mai multe ocoale silvice se desfăşoară exploatări care contravin flagrant normelor de amenajare a pădurilor. Doar domnul Prof. dr. ing. Nicolescu Norocel a fost în mod evident de acord cu propunerea mea. Decanul, domnul Prof. dr. ing. Ioan Vasile Abrudan a fost categoric împotrivă şi doar datorită intervenţiei doamnei Prof. dr. ing. Filofteia Negruţiu (care îi condusese teza de doctorat) a acceptat să îmi pună la dispoziţie o sală pentru a putea ţine dezbaterea, dar a subliniat că aceasta este organizată de mine în nume propriu şi nu în numele facultăţii. La dezbatere a venit doar domnul Nicolescu şi vreo zece studenţi, aproape toţi datorită faptului că fuseseră invitaţi de domnia sa. Datorită afişelor lipite de mine care anunţaseră dezbaterea cred că veniseră doar doi studenţi.

 

PS Unul dintre cei cu care am discutat înaintea dezbaterii a fost Conf. dr. ing. Victor Dan Păcurar, la vremea respectivă membru în consiliul de administraţie al RNP. Domnia sa mi-a promis că va prezenta acolo observaţiile mele referitoare la exploatările din bazinul Lăpuşnicului Mic.

De la domnul Prof. dr. ing. Ion Florescu, pe lângă informaţia amintită anterior, am obţinut şi numărul de telefon al domnului ing. Zota, la vremea respectivă coleg de birou cu domnul Vergheleţ la Bucureşti în cadrul compartimentului “Arii protejate”. Cîteva zile mai târziu l-am sunat pe domnul Zota şi i-am comunicat şi domniei sale observaţiile referitoare la exploatările din bazinul Lăpuşnicului Mic.

Nu ştiu dacă în urma intervenţiilor mele s-a făcut vreun control al lucrărilor de exploatare respective. Ştiu însă că şi alte persoane au mai trimis forurilor superioare ale OS Retezat sesizări referitoare la lucrări de exploatare similare. Ştiu de asemenea că datorită unor nereguli constatate de conducerea DS Deva în ocolul respectiv, şeful de ocol, domnul ing. Ursu Adrian, a fost demis din funcţie iar ulterior s-a repliat în cadrul administraţiei PNR.

 

***

 

SILVICULTURĂ ŞI FOLCLOR

(28 iulie 2011)

 

Stimate domn,

e usor de aruncat vina asupra lui Zoran Acimov si catalogat omul dupa comportamentul sau in anumite conditii, la fel puteti spune si despre Grigore Lese ca e un nebun betiv care a stat 50 de ani in santuri prin Tara Lapsului, fara sa luati seama talentul sau genial.

Mi-ar face placere sa va vad in pozitia domnului Zoran pentru o bucata de timp, sa vedeti ce inseamna managementul unui parc national si ce sacrificii trebuie facute pe toate planurile. Sa nu uitam ca echipa Parcului National Retezat a fost multa vreme una dintre cele mai eficiente din tara, dovada stau proiectele implementate si care nu sunt putine.

Nu doresc sa iau partea nimanui, dar atacul la persoane mi se pare un element care nu isi are locul in aceasta lista de discutii. Il cunosc pe Zoran si sunt convins ca fara un om ca el la carma administratiei nu s-ar fi facut atatia pasi care sustin Retezatul in fruntea ariilor protejate din Romania.

În iarnă, în cadrul polemicii cu tema “Corupţia conducerii Parcului Naţional Retezat” declanşate de publicarea articolului meu “Vameşii PNR” am primit replica anterioară de la domnul Claudiu Iuşan, reprezentant al Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei. La vremea respectivă nu am fost în stare să dau un răspuns adecvat dar acum mi-am propus să o comentez.

Replica domnului Iuşan împleteşte în fond două afirmaţii:

1. Datorită talentului domnului Acimov în PNR au fost implementate nu puţine proiecte iar paşii făcuţi datorită domniei sale sustin Retezatul in fruntea ariilor protejate din Romania.

2. Dacă are capacitatea de a gospodări eficient pădurea, chiar şi un beţiv notoriu poate fi un foarte bun administrator al unei arii protejate de renume internaţional.

Consider că în articolul “Toate la vremea lor”, pe care l-am publicat cu câteva zile în urmă, am demonstrat falsitatea primei afirmaţii. Activitatea febrilă de tocare a banului public patronată de domnul Acimov a condus la un omor prin imprudenţă (cauzat de ruperea unei punţi care trebuia să nu fie putredă) şi la favorizarea unei agresiuni asupra mediului de o duritate similară intervenţiilor companiilor forestiere europene sau americane în ţări subdezvoltate în urmă cu câteva decenii.

În mod cert domnul Acimov a dovedit că nu este câtuşi de puţin un bun administrator al PNR. Cred însă că a doua afirmaţie a domnului Iuşan este greşită şi dacă facem abstracţie de cazul Acimov. Discutând la modul teoretic, se poate face următorul raţionament:

În munca unui cântăreţ primează emoţionalul. Dacă are un psihic labil, alcoolul îl poate ajuta să scape de trac şi să-şi etaleze întregul talent.

În munca unui administrator ar trebui să primeze raţionalul. Alcoolul consumat în exces îi adoarme conştiinţa. Un beţiv este mai uşor de dus de nas, de mituit şi de şantajat decât un om care evită consumul excesiv de alcool.

Comparaţia interesantă şi îndrăzneaţă între administratorul alcoolic al unui bun (inter)naţional şi un cântăreţ de muzică populară alcoolic, m-a dus însă şi cu gândul la folclorul Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov. Reproduc mai jos câteva versuri din două cântece pe care nu le-am cântat niciodată dar pe care le-am auzit involuntar de nenumărate ori în timpul studenţiei. Menţionez că am avut de câteva ori discuţii contradictorii cu unii colegi pentru că mi-am permis să afirm că acestea reprezintă ode închinate prostiei:

 

I. „Mai în jos de şcoala meaa

Este Transilvaniaa,

Dacă mai cobori puţiin

Dai de Cerbul Carpatiin,

Pe Republicii în joos

Este Aro cel luxoos…,”

 

II: “Noi sunteem silvicultoori

la Braaşov

Ai pădurii-aapărătoori

la Braaşov

Apărăm pădurea ţării

Din Carpaţi la malul mării

la Braaşov.

 

Vindem lemneele cu carul

la Braaşov

Numai ca săă iasă banu’

la Braaşov

Nu le vindem cu maşina

De când s-a scumpit benzina

la Braaşov

 

Primul cântec face apologia frecventării cârciumilor înşirate de-a lungul drumului principal care leagă facultatea de căminul acesteia. Ascultând vrând-nevrând încă din primele zile de facultate aceste cântece behăite frecvent în cămin de colegii mai mari, studentului mai labil psihic şi fără un sistem de valori clar conturat, i se induce convingerea că este normal ca principalul hobby al unui silvicultor să fie băuta şi că este de asemenea normal ca banul să fie considerat valoarea supremă.

În ceea ce priveşte al doilea cântec, cred că un om raţional şi cu bun simţ care nu are mintea aburită de alcool poate observa că există o contradicţie între mesajul primei şi al celei de a doua strofe. Un bun nu poate fi ocrotit (apărat) dacă scopul gospodăririi sale este maximizarea câştigului imediat (numai ca să iasă banul).

Mesajul cântecului este echivalent cu mesajul transmis de reuniunea periculoasă a trei maxime celebre: „Pădurea (bunul pe care îl administrez) este a(l) statului!”, „Statul sunt eu!” şi „După mine potopul!”.

Mesajul reuniunii acestor maxime reflectă mentalitatea foarte multor reprezentanţi ai corpului silvic românesc. Este în mod evident o mentalitate comunistoid-mafiotă specifică de altfel multor funcţionari publici din România precum şi, cu extrem de rare excepţii, clasei politice româneşti. De aceea simbioza dintre slujbaşii corupţi ai RNP şi reprezentanţii clasei politice funcţionează de minune. Pe spinarea mediului, administratorul corupt al pădurii umple şi buzunarele politicianului iar acesta îi asigură protecţia când matrapazlâcurile comise ies la iveală. Pentru a închide ochii şi a dezinforma, reprezentanţi ai presei, justiţiei şi ONG-urilor de mediu primesc şi ei, tot pe socoteala naturii, halca cuvenită.

 

PS Sensul originar al expresiei “Se fură ca-n codru!” se referea la faptul că în spaţiul carpato-danubiano-pontic pădurea era raiul tâlharilor, un teritoriu în care statul nu putea garanta siguranţa cetăţeanului. Cu precizarea că azi tâlharii nu sălăşiuiesc în codru, ci în instituţiile vitale ale statului, afirmaţia “Din pădurile României se fură ca-n codru” este nu doar corectă din punct de vedere semantic ci şi foarte adevărată.

Întrucât, din câte ştiu eu, expresia “Se fură ca-n codru!” nu are corespondent în alte limbi, în contextual globalizării ar putea fi exportată cu echivalentul ei actual: “Se fură ca din codrul din România!”.

 

 

COMENTARIUL DOMNULUI ŞTEFAN CIURESCU (membru în CS al PNPV)

(28 iulie 2011)

 

Quousque abutere tandem, Gheorghe Cionoiu, patientia nostra?

 

RĂSPUNSUL MEU (I)

(28 iulie 2011)

 

Bis zum bitteren Ende.

 

 

RĂSPUNSUL MEU (II)

(9 august 2011)

………

În mediul academic, la fel ca şi în întreaga societate românească, există o falsă percepţie a solidarităţii de breaslă.

Dacă aţi urmărit discuţiile generate de articolul meu "silvicultură şi folclor" aţi putut constata că un reprezentant al unui parc naţional, altul decât PNR, l-a perceput ca pe un atac îndreptat şi împotriva domniei sale. Domnul Ciurescu s-a gândit că mă pune la punct cu un citat din Cicero înlocuind doar numele unui adversar ticălos al republicii cu numele meu: Quousque abutere tandem, Gheorghe Cionoiu, patientia nostra?".

Îndrăznesc să vă supun atenţiei, dumneavoastră, domnului Ciurescu precum şi celorlalţi cititori un alt citat latinesc, care, zic eu, ar putea constitui un reper în delimitarea de măgarii de care vorbea domnul Grecu:

Amicus Plato sed magis amica veritas.

 

***

 

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOAMNEI ERIKA STANCIU

(3 octombrie 2011)  

 

Motto:

Ignorarea abaterilor de la deontologia profesională comise de către colegi precum şi, mai grav, negarea evidenţei pentru a contribui la muşamalizarea infracţiunilor săvârşite de către aceştia nu dovedesc solidariate de breaslă ci solidaritate de gaşcă.

 

Servus Erika,

 

În vremea studenţiei ai fost membră a Cercului de Protecţia Naturii şi Turism din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov şi una dintre foarte puţinii studenţi ai facultăţii de silvicultură care mergeau pe munte în timpul liber. Întrucât aceste activităţi nu îţi aduceau nici un beneficiu material sunt convins că ai optat din pasiune şi dragoste de natură pentru profesia de inginer silvic.

La mai bine de zece ani de la absolvirea facultăţii ţi s-a oferit şansa de a contribui la restructurarea ariilor protejate din ţară  şi la accesarea unor fonduri substanţiale din străinătate destinate optimizării administrării acestora (nu doresc să mă refer la modul în care au fost cheltuiţi, cel puţin pentru PNR, banii respectivi). După ce ai fost pentru scurt timp director al APNR ai devenit funcţionar al unor structuri supranaţionale al căror scop este protecţia mediului. Acceptând calitatea de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al PNR ai rămas totuşi legată de foştii colegi de birou de la DS Deva (domnii Faur şi Acimov) şi de parcul naţional în numele căruia ai devenit un fel de ambasador al ariilor protejate din România. Nu ştiu însă dacă ţi-a fost de la început clar că această calitate va implica angajarea ta în conflictul dintre interesele meschine ale colegilor care patronează de câţiva ani masacrarea a sute de hectare de pădure din arboretele cuprinse în parcul naţional şi obligaţia care ţi-ar fi revenit din postura de preşedinte al consiliului ştiinţific de a te opune acestui masacru.

Îmi place să cred că până acum ai girat lucrările de exploatare criminale efectuate în bazinul Râu Şes (şi nu numai acolo) doar pentru că ai fost în necunoştinţă de cauză, pentru că fiind prea ocupată cu alte activităţi ai semnat ca primarul documentele prin care au fost aprobate lucrările respective. Îmi place să cred că măcar acum vei merge pe teren şi că după ce vei vedea la faţa locului dezastrul, vei fi capabilă să recunoşti că ai trădat pădurea pe care ar fi trebuit să o aperi.

Îmi place să cred că vei conştientiza faptul că de câţiva ani reclama pe care o faci tu Retezatului seamănă în mod sinistru cu propaganda nazistă care prezenta lagărele de concentrare ca pe nişte oaze idilice în care deţinuţii erau fericiţi ca într-o tabără de vacanţă.

Îmi place să cred că vei conştientiza faptul că modul în care au fost degradate doar pe Râu Şes mult peste o sută de hectare de pădure cvasivirgină trebuie considerat malpraxis care a avut şi girul tău şi că vei avea tăria de face un act de onoare depunând mandatul de membru şi preşedinte al Consiliului Ştiinţific al PNR. 

 

Gogu (ing. Gheorghe Cionoiu)

 

***

 

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI MIRCEA VERGHELEŢ

(16 octombrie 2011)

 

Domnule Vergheleţ,

 

Înainte de toate ţin să precizez că până în urmă cu trei săptămâni, când am aflat că sunteţi membru în CS al PNR, nici prin gând nu mi-a trecut să vă adresez o scrisoare deschisă. Dacă nu aţi fi membru în CS al PNR, aş fi putut crede că virulenţa replicilor dumneavoastră din cadrul polemicii declanşate în iarnă de publicarea pe „conservarea_biodiversitatii” a articolului meu “Vameşii Parcului Naţional Retezat” http://agroromania.ro/articole/Stiri/Vameşii-Parcului-Naţional-Retezat-11021.html a fost doar expresia revoltei sincere a unui om care vrea să-şi apere prietenul şi colegul de breaslă care consideră că a fost pe nedrept atacat şi nu m-aş mai fi referit la polemica respectivă din care am ieşit foarte şifonat. Întrucât însă datorită prezenţei în acest consiliu ştiinţific consider că şi dumneavoastră purtaţi o parte din vina pentru degradarea criminală a pădurii din bazinul Râului Şes (dar şi a altor arborete cuprinse în PNR) şi întrucât apropierea iernii aduce cu sine pericolul muşamalizării definitive a acestor infracţiuni, am ajuns la concluzia că trebuie să vă supun atenţiei rândurile de mai jos:

În data de 17 februarie a.c., la foarte scurt timp după ce am postat pe „conservarea_biodiversitatii” articolul “Vameşii Parcului Naţional Retezat” care conţine o critică dură la adresa domnului Acimov, aţi postat următorul comentariu:

In Alpi, dupa ce au taiat jenapanu, au niste masinarii de imprastiat rahat pe pasune, astfel incat sa nu ramina nici un coltisor neingrasat. Putoarea insa se simte de la kilometri departare.

Intamplator am participat si eu la evenimentul mentionat - a fost un premiu de excelenta din partea Ministerului Mediului, ocazionat de faptul ca in acel an, tot pe "criterii politice si in urma chefurilor perfect organizate", Consiliul Europei a decis sa acorde Diploma pentru Arii Protejate pentru Parcul National Retezat. Comesenii mentionati au fost intamplatori, toti cei premiati cu acesta ocazie fiind plasati la mesele din fata.

Deşi mesajul primei fraze era foarte clar, în cadrul polemicii care a urmat am făcut pe prostul şi v-am invitat de câteva ori să spuneţi la ce păşune vă referiţi. La un moment dat aţi precizat că este vorba despre o păşune virtuală şi dintr-un comentariu al domnului Drăgoi a reieşit clar că mulţi spectatori ai polemicii noastre au înţeles şi chiar au aprobat metafora la care aţi apelat.

Deşi astă iarnă în cadrul polemicii declanşate de publicarea articolului “Vameşii Parcului Naţional Retezat” aţi fost foarte activ, constat că de peste trei luni, de când am redeschis subiectul incompetenţei APNR, exemplificată prin tolerarea dezastrului ecologic generat de lucrările de exploatare din arboretele din bazinul Râului Şes, păstraţi o tăcere mormântală.

Întrucât între timp cred că majoritatea cititorilor s-a cam lămurit cât de demnă de laudă este APNR, mă voi referi în continuare doar la prima frază a comentariului reprodus anterior.

Întrucât proveniţi din zona culturală Sud (sudul Olteniei şi al Munteniei) care a fost descrisă magistral de Marin Preda în Moromeţii dar şi în alte câteva nuvele, zonă pe care şi eu o cunosc foarte bine pentru că tata, Dumnezeu să-l odihnească, a fost oltean din Mehedinţi, sunteţi familiarizat cu expresia „mănânci căcat!”. Această expresie este folosită frecvent în această zonă ca un sinonim al reproşului „minţi şi exagerezi cu neruşinare!”. Dumneavoastră, ca intelectual fin ce sunteţi, nu aţi folosit expresia în forma ei brută ci aţi rafinat-o. Nu mi-aţi reproşat că mănânc căcat, ci doar aţi lăsat să se înţeleagă că eu aş fi maşinăria nemţească care împrăştie rahatul pe păşunea virtuală încât putoarea... se simte de la kilometri departare.

În cadrul polemicii generate de mediatizarea modului în care se execută exploatarea în arboretele din bazinul Râului Şes publicul nu prea v-ar fi aprobat dacă aţi fi repetat reproşul din iarnă, astfel încât atât dumneavoastră cât şi ceilalţi membri ai CS al PNR aţi preferat să tăceţi şi aţi fi vrut să aşteptaţi venirea iernii care va camufla în bună parte cauzele dezastrului ecologic a cărui producere aţi tolerat-o. Sunt însă convins că resimţiţi şi acum, mult mai pregnant decât în cadrul polemicii din iarnă, mirosul de rahat generat de activitatea subsemnatului. Numai că, la fel ca şi în iarnă, nu este vorba despre împrăştierea unui rahat adus din afară ci despre răscolirea unui rahat, de această dată grozav de mare, pe care dumneavoastră şi mulţi alţi apropiaţi ai dumneavoastră l-aţi făcut tocmai în buricul târgului ariilor protejate şi încercaţi să îl ascundeţi ca pisica.

Tăcerea vinovată a CMN şi a CS al PNR a fost însă auzită cam de prea multă lume şi în final, la peste trei luni de la pornirea primului flux mediatic în care a fost incriminat modul în care se execută exploatarea în arboretele din bazinul Râului Şes şi la aproape o lună de la pornirea celui de-al doilea, s-a decis întrunirea CS (din informaţiile mele în perioada 21-23 oct.).

Domnule Vergheleţ, nu ştiu dacă ştiţi că în urmă cu două săptămâni i-am adresat doamnei Erika Stanciu o scrisoare deschisă referitoare la situaţia din arboretele din bazinul Râului Şes în care s-au executat în ultimii ani lucrări de exploatare. Nu ştiu dacă ştiţi că în cadrul răspunsului prompt pe care mi l-a dat, doamna Erika Stanciu s-a arătat dispusă să mergem să discutăm la faţa locului situaţia dar că în cadrul PS-ului acestui răspuns m-a atenţionat că în viitoarele săptămâni (probabil până la venirea iernii) nu o voi mai putea contacta şi că implicit nu vom putea stabili concret perioada când am putea merge împreună pe teren. Nu ştiu dacă ştiţi că în cadrul răspunsului meu la acest răspuns am scris următoarele:

„În perioada 21 octombrie - 5 noiembrie sunt dispus să mergem oricând împreună pe teren dacă vei dori să vezi parchetele pe care nu le-am criticat doar eu şi să discutăm la faţa locului situaţia. Te rog să îmi comunici dacă îţi poţi rezerva în intervalul propus de mine (de dorit la începutul acestuia) una sau două zile disponibile pentru această acţiune.”

Nu ştiu dacă ştiţi că doamna Erika Stanciu, conform aşteptărilor, încă nu mi-a răspuns deşi am publicat corespondenţa noastră şi pe „conservarea_biodiversităţii“.

Domnule Vergheleţ, dacă nu sunteţi şi dumneavoastră deja plecat pe teren pentru o perioadă mai lungă într-o zonă în care nu aveţi acces la internet, vă rog să îi comunicaţi doamnei Erika Stanciu invitaţia mea, invitaţie pe care v-o adresez şi dumneavoastră. Dacă o acceptaţi şi vă este la îndemână (întrucât Piatra Craiului este foarte aproape de Braşov) vă propun să îl aduceţi ca arbitru şi pe domnul Prof. dr. Târziu Dumitru.

Aştept cu deosebit interes răspunsul dumneavoastră.

 

Ing. Gheorghe Cionoiu

 

RĂSPUNSUL DOMNULUI VERGHELEŢ ((I)

(16 octombrie 2011)

 

Domnule Cionoiu,

 

In primul rand va multumesc pentru complimentele la adresa mea din mesajul dvs. De asemenea, referitor la originile mele nu aveti inca informatia chiar completa, insa sunt convins ca o veti gasi.

Raspunsul meu este in nume propriu - pentru a primi un raspuns de la Consiliul Stiintific trebuie sa trimiteti o adresa catre acesta sau catre administratia parcului.

Este duminica dimineata si am hotarat sa va raspund, desi stiu ca o sa nasc inca un sir interminabil de mesaje, lucru pe care de data asta am sa incerc sa il evit, pt. ca se pare dvs ca aveti foarte mult timp pentru asa ceva, ca si pentru interpretarea si rastalmacirea in toate felurile a raspunsurilor primite.

Ma bucur ca manifestati un interes deosebit pentru Retezat. Din pacate, cum am mai spus, interesul dvs. probabil bine intentionat este umbrit si distorsionat de niste sentimente negative impotriva unor persoane, din motive pe care nu le cunosc, precum si probabil de prietenia cu alte persoane cu interese in zona, si cu comportamente dupa parerea mea uneori dubioase.

Acest lucru este reflectat si de faptul ca ati preferat sa reveniti obsesiv la prima fraza scrisa de mine si citata de dvs. mai jos, pana ati inteles-o, in timp ce pe a doua, citata tot mai jos, ati preferat sa nu o comentati.

Legat de ce se intampla in Retezat, va asigur ca Consiliul Stiintific al parcului este preocupat de aceasta situatie inca de la aparitia ei si impreuna cu administratia incearca sa gaseasca solutii in sprijinul conservarii.

Pe de alta parte, parcurile nationale din Romania au o zonare interioara inca de la infiintare, din pacate nu intotdeauna perfecta sau facuta tinandu-se cont exclusiv de criteriile de conservare. Este un compromis intre interesele de conservare si cele economice. Si eu as vrea ca in parcurile nationale sa nu existe nici un fel de utilizari ale resurselor naturale, insa in prezent in Romania acest lucru nu este posibil, din pacate. Suprafetele in cauza sunt in prezent in zona de conservare durabila a parcului (zona tampon), si nu in zona de protectie stricta sau integrala. De aceea, o solutie pentru evitarea unor evenimente similare pe viitor ar fi introducerea lor in protectie integrala, insa pentru asta este nevoie de consultari cu proprietarii si administratorii de paduri din zona, avand in vedere ca aceasta modificare se poate realiza doar prin includerea ei in planul de management al parcului, care se aproba dupa cum stiti prin HG.

Din cate stiu eu Erika nu este pe lista conservarea_bidiversitatii asa ca va sugerez sa ii scrieti pe adresa personala. Desigur ca o sa ii transmit mesajul dvs. Despre dl. Tarziu, trebuie sa mai si doreasca sa participe. Legat de arbitraj, nu cred ca e nevoie, doar daca aveti alte ganduri care pe moment imi scapa. Pe de alta parte, cred ca am sa reusesc sa vad zona si sa imi formez o parere si independent de prezenta dvs..

 

Al dvs,

Mircea Verghelet

Piatra Craiului National Park Administration

 

 

 

COMENTARIUL DOMNULUI CRISTIAN GRECU

(16 octombrie 2011)

 

Da. Exista o corespondenta intre dvs. si Erika in care i-ati propus sa va intalniti pe teren. Corect! Nu v-a raspuns. Sper ca Erika are 'acoperire' suficient de buna incat sa fi receptionat acel mesaj vechi de saptamani si sa raspunda pozitiv la invitatia dvs. Pe de alta parte va cer indurare pentru un prieten. Dl. Verghelet e un om eminamente bun, daca n-ar avea atatea juguri la care sa traga din greu si cu multa transpiratie probabil ca ar parea un adevarat taur al biodiversitatii si al ariilor naturale protejate, nicidecum ceea ce pare el acum.

 

 

 

RĂSPUNSUL MEU ADRESAT DOMNULUI VERGHELEŢ (I)

(16 octombrie 2011)

 

Domnule Vergheleţ,

 

Nu am înţeles eu bine, sau chiar refuzaţi să ieşim împreună pe teren pentru a discuta situaţia din arboretele de pe Râu Şes?

 

 

 

RĂSPUNSUL DOMNULUI VERGHELEŢ (II)

(16 octombrie 2011)

 

Da, cred ca pot sa ma descurc si fara dvs.

 

 

 

RĂSPUNSUL MEU ADRESAT DOMNULUI VERGHELEŢ (II)

(16 octombrie 2011)

 

Domnule Vergheleţ,

 

Mă întreb dacă nu vă daţi seama că răspunsul dumneavoastră absurd îl face să zâmbească pe orice om raţional şi onest.

Orice om întreg la minte îşi dă seama că interesul dumneavoastră şi al apropiaţilor dumneavoastră (în primul rând doamna Erika Stanciu, domnul Zoran Acimov şi domnul Dan Muntean) este să se ajungă la concluzia că în arboretele din bazinul Râului Şes dar şi în alte arborete cuprinse în PNR nu s-a comis nici o ilegalitate. Bineînţeles că dacă doriţi să se ajungă la concluzia că în Retezat totul este OK, o să vă descurcaţi mult mai bine fără prezenţa mea, fără prezenţa vreunuia dintre ceilalţi trei ingineri silvici care au ajuns la o concluzie identică cu a mea sau fără prezenţa unor alţi ingineri silvici care ar avea curajul să fie obiectivi dacă ar fi solicitaţi să-şi spună la faţa locului părerea.

Orice om onest care a citit întrebarea mea scurtă la care aţi răspuns de asemenea foarte scurt îşi dă seama că eu nu v-am întrebat dacă vă descurcaţi fără mine ci dacă aveţi curajul unei confruntări directe la faţa locului.

 

***

 

FRAGMENTE DIN STUDIUL CONSTATĂRI PRIVIND EXPLOATĂRILE FORESTIERE DIN PARCUL NAŢIONAL RETEZAT (UNITATEA DE PRODUCŢIE III RÂUL ŞES) REALIZAT SUB EGIDA ACADEMIEI ROMÂNE ŞI A ACADEMIEI DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI SILVICE

(11 decembrie 2011)

 

NOTĂ DE CONSTATARE

 

Obiect: Verificarea veridicităţii aspectelor negative semnalate de media şi de organizaţiile non-guvernamentale, referitoare la modul de gospodărire a unor arborete din Unitatea de Producţie III Râul - Şes, Ocolul silvic Retezat, incluse în Parcul Naţional Retezat.

 

La începutul lunii iulie anul curent, ingineri silvici din ţară şi din străinătate, care în prezent activează în afara sectorului silvic, au semnalat mai multe nereguli privind modul de exploatare a arborilor din unele unităţi amenajistice din Unitatea de Producţie III Râul - Şes, incluse în Parcul Naţional Retezat (PNR), afirmând că se produce o degradare iremediabilă a solului şi a arboretelor, incompatibilă cu statutul de arie protejată de interes naţional. Aspectele semnalate au făcut obiectul emisiunilor de ştiri ale posturilor de televiziune ANTENA 1 (Observator – 15 iulie 2011) şi PRO TV, precum şi a unei scrisori deschise adresată, de către ing. Gh. Cionoiu, domnului academician Păun Otiman, secretar general al Academiei Române.

Informaţiile difuzate au sensibilizat numeroase organizaţii non-guvernamentale cu preocupări de protejare a mediului, astfel că, la începutul lunii august a.c., acestea au solicitat Academiei Române exprimarea, în concordanţă cu atribuţiile sale privind ariile protejate din România, a unei poziţii oficiale referitoare la modul de gospodărire a arboretelor din zona menţionată. În răspunsul oferit de Academia Română se propunea, printre altele, constituirea unei comisii de specialişti, reprezentanţi ai unor instituţii cu preocupări în domeniu, care să analizeze în mod obiectiv modul de gospodărire a acestor arborete şi să propună măsurile ce se impun.

………

pentru a analiza cu obiectivitate modul de gestionare aplicat pădurilor din zonă, Academia Română a desemnat un colectiv alcătuit din acad. V. Giurgiu, prof. D. Munteanu, membru corespondent, preşedintele Comisiei Monumentelor Naturii, inginer silvic C. Dolocan – Fundaţia „Patrimoniu”, dr. ing. N Olenici – cercetător ştiinţific I Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, dr. ing. L. Duduman – Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, iar Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice pe dr. ing. I. Seceleanu.

Verificările în teren au fost întreprinse, la începutul lunii noiembrie a.c. de C. Dolocan, I. Seceleanu (pentru analiza modului de gospodărire aplicat), N. Olenici şi L. Duduman (pentru analiza dinamicii stării fitosanitare); constatările specifice celor două domenii au fost consemnate distinct. Domnul prof. D. Munteanu nu a putut participa la lucrările acestei Comisii.

....................

Informaţiile necesare analizei referitoare la aspectele menţionate au fost obţinute prin documentarea întreprinsă la sediile Administraţiei PN Retezat şi OS Retezat şi prin deplasarea în teren în unele arborete din UP III Râul Şes, parcurse cu tăieri de conservare în ultimii 4 ani de aplicare a amenajamentului. Verificările în teren au urmărit, în principal, modul de aplicare a prevederilor amenajamentului, modalitatea de exploatare a arborilor propuşi pentru extragerea prin tăierile de conservare şi mai ales veridicitatea informaţiilor transmise Academiei Române, prin diferite căi, referitoare la starea dezastruoasă a arboretelor ,,parcurse” cu tăieri. În acest scop, s-au identificat 3 amplasamente în care au fost executate tăieri de conservare în anul în curs (u.a. 79 A şi 80 C) şi în urmă cu 2-4 ani (u.a. 88 A, B, 89 B şi 99 B). La deplasarea în teren au participat şi inginerii silvici W. Frank şi Gh. Cionoiu, ca reprezentanţi ai grupului care a semnalat în luna iulie aspectele negative referitoare la gospodărirea pădurilor din P.N. Retezat.

Pe baza acestor informaţii s-au formulat următoarele constatări:

…………..

 

11. Din analiza datelor de punere în valoare elaborate pentru aplicarea tăierilor de conservare în aceste arborete, se constată că, în majoritatea cazurilor, sub aspect cantitativ, volumul de lemn s-a încadrat în prevederile amenajamentului. Sub aspect calitativ, s-a constat că inventarierea şi marcarea arborilor propuşi să fie extraşi din u.a 79 A şi 80 C (parcurse în acest an cu tăieri de conservare) s-a făcut în mod necorespunzător, urmărindu-se cu predilecţie arbori valoroşi din punct de vedere dimensional şi sortimental, fără a se ţine cont de scopul tăierilor de conservare. Pentru arboretele din celelalte unităţi amenajistice incluse în sondaj, acest aspect nu a putut fi verificat deoarece ele au fost parcurse ulterior cu repetate tăieri accidentale;

12. Agentul economic care a efectuat lucrările de recoltare a materialului lemnos a utilizat o tehnologie de exploatare bazată exclusiv pe tractoare articulate forestiere (TAF), nerecomandată în terenuri cu pantă de peste 350. Lungimea căilor de apropiat, alegerea traseelor şi ramificările executate, uneori nejustificate,exced recomandărilor pentru situaţiile în care sunt permise astfel de lucrări; dimensiunile acestor căi ating pe cele specifice drumurilor forestiere, ajungându-se, pe alocuri, la lăţimi de peste 6 m şi taluze de 2-3 m. Aceste lucrări afectează profund stabilitatea arboretelor (prin înlăturarea totală a arborilor şi prin crearea de condiţii favorabile dezvoltării ipidaelor) , dar mai ales a solului, prin declanşarea eroziunii (în suprafaţă şi în adâncime) pe aceste suprafeţe;

13. Recoltarea arborilor de către agentul economic s-a făcut, cu prioritate, pe criterii valorice, arborii debilitaţi sau în curs de uscare rămânând în picioare. Ritmul lent al exploatărilor, corelat cu volumul mare al partizilor, a condus la depăşirea termenelor iniţiale acordate pentru exploatarea şi curăţirea partizilor şi la aprobarea cu uşurinţă a unor prelungiri de termene în anul următor a lucrărilor de exploatare. În aceste condiţii au rămas în teren atât arborii debilitaţi cât şi cantităţi semnificative de resturi de exploatare de mari dimensiuni din speciile de răşinoase (în special molid), favorizând astfel dezvoltarea în masă a populaţiilor de ipidae aflate, până la iniţierea acestor tăieri, într-o stare de echilibru cu mediu;

14. În perioada analizată, s-a constatat o cvasitotală lipsă de supraveghere, din partea personalului din cele două administraţii (OS Retezat şi Administraţia PN Retezat), atât a lucrărilor de exploatare cât şi a stării fitosanitare a arboretelor;

15.Urmare a acestor cauze s-au declanşat atacuri de ipidae care, pe fondul factorilor favorizanţi amintiţi, s-au extins cu repeziciune şi cu predilecţie în masa arborilor din arboretele parcurse cu tăieri de conservare. Unele măsuri au fost luate cu întârziere (punerea în valoare a arborilor afectaţi s-a făcut târziu contrar prevederilor din normele tehnice), iar altele au fost insuficiente (număr redus de curse feromonale amplasate în raport cu mărimea, numărul şi poziţia focarelor, neutilizarea arborilor cursă etc.), astfel că intensitatea atacurilor de ipidae s-a mărit, înregistrându-se focare chiar şi în unele arborete din vecinătate;

16. Deoarece volumul arborilor atacaţi, ce urmau să fie extraşi, depăşea volumul de lemn stabilit prin amenajament, s-a solicitat executarea, prin derogare de la prevederile amenajamentului, a unor tăieri accidentale. Procedurile de excesivă birocraţie necesare obţinerii de la autorităţile publice centrale pentru mediu şi silvicultură a derogărilor solicitate au făcut ca exploatarea arborilor atacaţi să fie făcută cu mare întârziere, când în arboret existau deja numeroşi arbori nou infestaţi. S-a creat astfel un decalaj permanent între arborii extraşi şi cei atacaţi de ipidae până la momentul executării tăierilor accidentale. În raport cu timpul trecut de la tăierea de conservare executată în cele 3 categorii de arborete şi cu numărul de intervenţii de tăieri accidentale efectuate, în prezent consistenţa medie a arboretelor analizate variază de la 0,1 (în arboretele parcurse în urmă cu 4 ani) la 0,7-0,8 (în cele parcurse doar cu tăieri de conservare în anul în curs).

17. Aspectul arboretelor parcurse cu astfel de tăieri (mari suprafeţe lipsite de vegetaţie, arbori uscaţi sau în curs de uscare atacaţi de ipidae aflaţi în picioare, solul dezgolit prin efectuarea de căi de apropiat excesive, lipsa cvasitotală a regenerărilor naturale pe porţiunile dezgolite) este necorespunzător şi de neacceptat pentru o gestionare durabilă a unor păduri incluse într-o arie naturală protejată de rangul unui parc naţional, justificând pe deplin intervenţiile , la Academia Română şi la Ministerul Mediului şi Pădurilor, ale grupului de ingineri silvici şi ulterior ale numeroaselor organizaţii non-guvernamentale;

18. La situaţia descrisă s-a ajuns ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu a personalului de specialitate din OS Retezat şi din Administraţia PN Retezat. Chiar şi după semnalarea în media a neregulilor amintite, cele două structuri au negat realitatea şi au transmis informaţii ,,liniştitoare” pe baza cărora conducerile ministerului de resort şi ale Regiei Naţionale a Pădurilor au făcut declaraţii publice fără acoperire. Implicarea, la timpul oportun, a Consiliului Științific al PN Retezat și a Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii ar fi fost necesară.

19. De neînţeles este atitudinea unor membrii ai Consiliului Ştiinţific al PN Retezat care, în intervalul iulie – 15 octombrie, deşi au avut cunoştinţă de reacţiile din media, nu au verificat în teren starea reală a arboretelor incriminante şi au transmis mesaje în care se contestau afirmaţiile apărute în presa scrisă şi audio vizuală. Într-o corespondenţă pe poşta electronică avută cu ing. Gh. Cionoiu, preşedintele Consiliului știinţific afirmă la data de 3 octombrie a.c. (după 2,5 luni de la apariţia reportajului pe posturile de televiziune) că deşi nu a avut timpul necesar verificării celor semnalate, speră că ,,vocile care susţin că este un dezastru în Parcul Naţional Retezat din cauza exploatărilor se vor dovedi exagerate”. Surprinzător devine faptul că după deplasarea în teren a unor membrii ai Consiliului Științific al PN Retezat, realizată la mijlocul lunii octombrie (când se cunoştea demersurile de constituire a unei comisii sub autoritatea ministerului de resort), printr-un comunicat se informa opinia publică despre hotărârea luată de a modifica zonarea internă prin trecerea arboretelor din UP III Râul Şes (inclusiv cele afectate de tăieri), aflate în prezent în zona de conservare durabilă, în zona de protecţie integrală şi de a efectua lucrări de reconstrucţie ecologică în unele din acestea. Lăsând la o parte lipsa oricărei fundamentări ştiinţifice a unei astfel de decizii, merită subliniat faptul că, în comunicat, nu se face nici o referire la obiectul deplasării în teren – starea arboretelor parcurse cu tăieri de conservare.

Precizăm că pentru o nouă zonare internă a Parcului Național Retezat este necesară elaborarea unui studiu de specialitate, științific fundamentat, iar pentru refacerea arboretelor degradate prin exploatările incriminate se impune realizarea unui proiect pentru reconstrucția ecologică a pădurilor respective, lucrări care să fie elaborate, prin contract, de institutul de specialitate (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice).

..............

 

 

 

UN FRAGMENT DINTR-UN COMENTARIU AL DOAMNEI CODRUŢA NEDELCU REFERITOR LA STUDIUL PUBLICAT SUB EGIDA ACADEMIEI

(16 decembrie 2011)

 

.Din pdv. al meu, cine e vinovat sa fie sanctionat! Dar vad ca in "raport" se pune accent pe CS al PNR in schimb nu se baga atat de mult de seama ITRSV samd...!!! In fond, CS are competente de "avizare", nu de umblat toaaaata ziulica prin teren sa "monitorizeze" si sa dea sanctiuni!....

 

 

COMENTARIUL MEU LA AFIRMAŢIA DOAMNEI CODRUŢA

(18 decembrie 2011)

 

Ma mira faptul ca doamna Codruta pare sa fie uitat ca la trei luni dupa denuntarea in mass-media a jafului din bazinul Raului Ses domnul Verghelet publica pe conservarea_biodiversitatii un comentariu in care refuza cu dispret invitatia mea de a merge impreuna cu reprezentantii CS al PNR pe teren pentru a discuta la fata locului situatia si ca doamna Erika Stanciu refuzase intr-un mod chipurile elegant, dar in fond infantil, aceeasi invitatie.

Pot admite ca pana in momentul acelei foarte tarzii descinderi a CS al PNR in bazinul Raului Ses vina CS nu era mai mare decat cea a ITRSV-ului. CS s-a blamat insa deplin cand nu a vrut sa vada si sa spuna adevarul nici in al doisprezecelea ceas, dupa ce a acceptat sa se deplaze in sfarsit in teren in incercarea de a-si salva obrazul.

Ma mira de asemenea faptul ca doamna Codruta pare sa nu inteleaga ca retragerea doamnei Erika Stanciu si a domnului Verghelet din CS al PNR nu ar echivala cu eliminarea lor de pe scena protectei mediului si a silviculturii din Romania, ci doar cu disparitia lor din Retezat. Cu domnul Acimov lucrurile ar trebui sa stea intr-adevar altfel - dumnealui cred ca ar cam trebui sa dispara de pe acesta scena.

In ceea ce il priveste pe domnul Dan Munteanu, consider ca nu trebuie demis doar din CS al PNR ci si din functia de presedinte al CMN - in cadrul unui viitor articol voi motiva pe larg aceasta afirmatie

Principalii vinovati pentru situatia din bazinul Raului Ses sunt insa in opinia mea seful de ocol si seful de district. Intr-o tara normala, acestia nu ar trebui doar sa dispara din silvicultura ci sa dea si cu subsemnatul la organele de cercetare penala.

 

G. Cionoiu

 

 

 

REPLICA DOMNULUI MIRCEA VEGHELEŢ LA COMENTARIUL MEU

(18 decembrie 2011)

 

Dle. G. Cionoiu,

 

Avand in vedere atitudinea dvs. si schimburile de mesaje avute anterior cu mine pe alte teme, nu stiu de ce ati fost asa mirat de refuzul meu.

CS s-a deplasat in teren, a evaluat situatia si a propus o masura care se regaseste chiar in raportul trimis de dvs. ca apartinand echipei Academiei, adica sistarea oricaror taieri si introducerea in protectie integrala a zonei respective.

Avand in vedere numarul mare de echipe de ancheta venite deja in zona din partea a diverse institutii, CS nu si-a propus sa realizeze o asemenea actiune.

Facand abstractie de persoana mea, ma mira insa ca o nulitate ca dvs. in plan profesional isi permite in mod public sa ceara disparitia de pe scena protectiei mediului a Erikai Stanciu si a lui Dan Munteanu. Este bine ca totusi nu doriti si disparitia lor fizica, de pe fata pamantului, asa cum si-ar dori probabil prietenul dvs. in ale conservarii, dl. Grecu. Doriti dvs. cumva sa veniti sa umpleti golul ramas?

 

Mircea Verghelet

 

 

 

REPLICA DOMNULUI CRISTIAN GRECU LA REPLICA DOMNULUI VERGHELEŢ

(18 decembrie 2011)

 

Domnule Verghelet,

 

Va stiam mai atent la nuante. Asa incat, daca nu cumva sunteti extrem de epuizat psihic si ati inceput sa confundati personajele (de exemplu pe Erika cu Ovidiu Ionescu), plasez afirmatiile Dvs referitoare la mine in registrul SSM*, care va fascineaza de ceva vreme.

Tin asadar sa precizez in clar ca nu doresc disparitia fizica de pe suprafata pamantului a d-nei Erika Stanciu si nici a d-lui Dan Munteanu. Doresc in schimb ca fiecare dintre cei vinovati de situatia din PN Retezat (adica inclusiv Dvs) sa-si expuna punctele de vedere, sa fie evaluati corespunzator si sa suporte consecinte proportionale cu raul pe care l-au facut/tolerat. Nu cred ca este o pretentie exagerata si consider ca cu cat mai repede va fi rezolvata aceasta problema, cu atat sansele ca acest caz PN Retezat sa nu devina un precedent periculos vor fi mai mari.

Desigur, ar fi de preferat ca in locul demiterilor sa existe demisii de onoare dar, cum traim in Romania, astfel de acte unilaterale de vointa sunt absolut de neconceput. Vom merge deci pe calea cea grea, lunga si dureroasa pentru noi toti! Dar, pana la urma, cred ca Retezatul merita aceste sacrificii umane...

 

Cu respectul cuvenit,

cg

 

* SSM = Shit Spreading Machine

 

 

COMENTARIUL DOMNULUI MIRCEA PREOTEASA

(18 decembrie 2011)

 

Eu as propune o poteca tematica prin parcelele taiate care sa poatre numele participantilor la designul taierilor si musamalizarea porcariilor, iar studentii de la facultatile de la Brasov, Suceava si Oradea se le viziteze ghidati de cate unul dintre acesti mari realizati, care sa ne explice cum uneori din prea multa dargoste, si enervati de comentariile unor nulitati ca noi, experimentati ca dumnealor mai comit cate o mica greseala, care la urma urmei aduce cate o pata de culoare (vizibila din satelit), total nevinovata, poate chiar benefica diversitatii intr-un parc care altfel ar fi prea monoton. Ce naiba mai Cristi tu nu vezi ca asta vrea un respect deosebit pentru realizarile lui? Punem de o colecta pentru un grup mic statuar cu membrii CS al PNR? Un indicator pe la bifurcatia pentru Gura Zlata "Veniti sa vedeti taierile noastre!"

 

 

RĂSPUNSUL MEU LA LA REPLICA DOMNULUI VERGHELEŢ (I)

(18 decembrie 2011)

 

Domnule Verghelet,

Eu am scris:

"Mă miră de asemenea faptul că doamna Codruţa pare să nu înţeleagă că retragerea doamnei Erika Stanciu şi a domnului Vergheleţ din CS al PNR nu ar echivala cu eliminarea lor de pe scena protecţei mediului şi a silviculturii din România, ci doar cu disparitia lor din Retezat."

dumneavoastra aţi inteles exact pe dos:

***ma mira insa ca o nulitate ca dvs. in plan profesional isi permite in mod public sa ceara disparitia de pe scena protectiei mediului a Erikai Stanciu ...***

comparand ce am scris eu cu ce aţi înteles dumneavoastră se poate concluziona că nu sunteţi doar o nulitate profesionala. Dacă nu faceţi cu bună ştiinţă pe prostul, înseamnă că sunteţi incapabil să întelegeţi o frază pe care ar trebui să o înteleagă un absolvent de şcoală generală.

 

G.Cionoiu

 

Precizare: la a doua parte a replicii domnului Vergheleţ m-am referit în cadrul altui răspuns publicat în data de 28 decembrie dar nu îl mai reproduc aici pentru că se regăseşte în bună măsură în scrisoarea deschisă adresată care urmează.

 

***

 

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI DR. DAN MUNTEANU, PREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII (CMN)

(10 ianuarie 2012)

 

Stimate domnule Dr. Dan Munteanu,

 

Vă rog să priviţi această scrisoare deschisă ca pe o invitaţie la o dezbatere publică referitoare la modul în care CMN ar fi trebuit să se implice în criza declanşată prin mediatizarea modului în care au fost gospodărite în ultimii ani arboretele din zona tampon a PNR (Parcul Naţional Retezat) cuprinse în bazinul Râu Şes.

În data de 20 iulie 2010 v-am contactat telefonic şi v-am anunţat că intenţionez să vă trimit două link-uri prin care puteau fi accesate două reportaje în cadrul cărora doi ingineri silvici pensionari îşi exprimau indignarea faţă de modul de gospodărire – după părerea dumnealor inacceptabil – al arboretelor din zona tampon a PNR cuprinse în bazinul Râu Şes, o scrisoare deschisă adresată de mine domnului Academician Păun Ion Otiman, care conţine, în opinia mea, o analiză temeinică a situaţiei din arboretele respective precum şi un articol mai vechi referitor la directorul APNR (Administraţia Parcului Naţional Retezat). Reproduc mai jos link-urile prin intermediul cărora pot fi accesate acum atât reportajele cât şi articolele (dumneavoastră v-am trimis atunci articolele în fişiere anexă):

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Defrisari-masive-la-limita-Parcului-National-Retez_40790.html

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Masacru-in-Retezat_40845.html

http://alinbena.blogspot.com/2011/07/mafia-padurilor-isi-face-de-cap-in.html

http://agroromania.ro/articole/stiri/Vameşii-Parcului-Naţional-Retezat-11021.html

Vă amintesc de asemenea că în cadrul discuţiei telefonice respective mi-aţi spus, fără ca eu să vă sugerez aceasta, că veţi prezenta scrisoarea mea deschisă şi domnilor Academicieni Haiduc şi Hera – preşedintele şi vicepreşedintele Academiei. Cu aceeasi ocazie v-am rugat să îmi trimiteţi o confirmare de primire a mail-ului meu, astfel că patru zile mai târziu aţi avut amabilitatea de a-mi trimite un mail care conţinea următorele afirmaţii: ...Multumesc pentru informatii. Niste investigatii suplimentare ar fi totusi necesare...

La două luni după primirea răspunsului dumneavoastră, când m-am deplasat în teren cu o echipă de filmare a Antenei 1 Deva, am constatat că în bazinul Râu Şes se executau încă lucrări de exploatare care sfidau normele de amenajare a pădurilor şi că în aceste două luni au mai fost degradate câteva hectare de pădure care avusese o stare fitosanitară foarte bună şi că a mai fost degradat solul pe o suprafaţă considerabilă prin construirea ilegală a încă unor sute de metri de drum de TAF în u.a. 79A şi 80C – este însă posibil ca un jaf similar să mai fi fost executat în perioada respectivă şi în alte subparcele:

http://www.220.ro/video-news/Observator-Antena1-Deva-22-09-2011/KTXkerlAuW

În acest context devine justificată întrebarea dacă aţi declanşat investigatii suplimentareaşa cum aţi afirmat în mail-ul amintit anterior – şi în ce au constat acestea concret, dacă într-adevăr aţi prezentat scrisoarea mea deschisă domnilor Academicieni Haiduc şi Hera precum şi din ce motive nu aţi supus-o atenţiei domnului Academician Victor Giurgiu, singurul inginer silvic care deţine acest înalt titlu.

Conform informaţiilor pe care le deţin, CS (Consiliul Ştiinţific) al PNR s-a întrunit abia pe la mijlocul lunii octombrie, când se cunoşteau demersurile de constituire a unei comisii independente de anchetă patronate de Academia Română şi ASAS (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice). Conform informaţiilor pe care deţin, CS al PNR nu a întocmit însă nici până azi un referat în care să analizeze situaţia din bazinul Râu Şes. În consecinţă consider că o a doua întrebare care se impune este aceea dacă vi se pare normală această situaţie, în eventualitatea că ea cores-punde într-adevăr realităţii. În caz contrar vă rog să interveniţi pentru a se face public referatul respectiv, precizîndu-se data elaborării precum şi pentru ca să se explice cum de a fost posibil ca în cadrul unui comentariu postat pe forumul conservarea_biodiversitatii@yahoogroups.com în data de 18 decembrie, un membru în CS al PNR (domnul ing. Mircea Vergheleţ, director al Administraţiei Parcului Naţional Piatra Craiului şi fost şef al compartimentului Arii Protejate din cadrul RNP (Regiei Naţionale a Pădurilor)) să facă următoarea afirmaţie : Avand in vedere numarul mare de echipe de ancheta venite deja in zona din partea a diverse institutii, CS nu si-a propus sa realizeze o asemenea actiune.

În ceea ce mă priveşte, mi-am format deja o opinie referitoare la motivele reale pentru care CS al PNR nu si-a propus sa realizeze o asemenea actiune, opinie pe care doresc să o supun atenţiei dumneavoastră. Mai întâi doresc însă să vă mai supun atenţiei câteva informaţii în baza cărora mi-am format această opinie :

1. Într-un mail pe care mi l-a trimis în data 3 octombrie, ca răspuns la o scrisoare deschisă pe care i-o adresasem, doamna ing. Erika Stanciu, preşedintele CS al PNR, afirma că deşi nu a avut până atunci timpul necesar verificării celor semnalate de criticii modului de exploatare al arboretelor din bazinul Râu Şes, speră că în urma preconizatei deplasări în teren va putea demonstra că vocile care susţin că este un dezastru în Parcul Naţional Retezat din cauza exploatărilor se vor dovedi exagerate.

2. Având în vedere dubla dumneavoastră calitate de preşedinte al CMN şi de membru în CS al PNR, conducerea Academiei Române v-a nominalizat ca membru în comisia de anchetă independentă patronată de această prestigioasă instituţie şi de ASAS, comisie care urma să se deplaseze în PNR pentru a analiza situaţia din arboretele în care s-au executat în ultimii ani lucrări de exploatare. Din motive care îmi sunt necunoscute, dumneavoastră nu v-aţi regăsit însă printre membrii comisiei atunci când aceasta s-a deplasat în teren la începutul lunii noiembrie. Totuşi între timp cred că aţi aflat că una din concluziile comisiei subliniază că 2. Având în vedere dubla dumneavoastră calitate de preşedinte al CMN şi de membru în CS al PNR, conducerea Academiei Române v-a nominalizat ca membru în comisia de anchetă independentă patronată de această prestigioasă instituţie şi de ASAS, comisie care urma să se deplaseze în PNR pentru a analiza situaţia din arboretele în care s-au executat în ultimii ani lucrări de exploatare. Din motive care îmi sunt necunoscute, dumneavoastră nu v-aţi regăsit însă printre membrii comisiei atunci când aceasta s-a deplasat în teren la începutul lunii noiembrie. Totuşi între timp cred că aţi aflat că una din concluziile comisiei subliniază că inventarierea şi marcarea arborilor propuşi să fie extraşi... s-a făcut în mod necorespunzător, urmărindu-se cu predilecţie arbori valoroşi din punct de vedere dimensional şi sortimental, fără a se ţine cont de scopul tăierilor de conservare şi că altă concluzie subliniază că la dezastrul din bazinul Râu Şes s-a ajuns ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu a personalului de specialitate din OS Retezat şi din Administraţia PN Retezat. Cred că este evident că reuniunea celor două concluzii este echivalentă cu afirmaţia că jaful s-a executat la comanda ocolului silvic şi sub oblăduirea APNR. Presupun de asemenea că vă este cunoscut faptul că o altă concluzie a studiului subliniază că : Aspectul arboretelor parcurse cu astfel de tăieri (mari suprafeţe lipsite de vegetaţie, arbori uscaţi sau în curs de uscare atacaţi de ipidae aflaţi în picioare, solul dezgolit prin efectuarea de căi de apropiat excesive, lipsa cvasitotală a regenerărilor naturale pe porţiunile dezgolite) este necorespunzător şi de neacceptat pentru o gestionare durabilă a unor păduri incluse într-o arie naturală protejată de rangul unui parc naţional, justificând pe deplin intervenţiile, la Academia Română şi la Ministerul Mediului şi Pădurilor, ale grupului de ingineri silvici şi ulterior ale numeroaselor organizaţii non-guvernamentale.

3. În data de 18 noiembrie, în cadrul unui simpozion referitor la istoricul ariilor protejate din România, găzduit de Casa Oamenilor de Ştiinţă din Bucureşti, doamna ing. Erika Stanciu ar fi trebuit să prezinte un referat cu tema Parcul Naţional Retezat: prezent şi perspective. Întrucât domnia sa nu a putut fi prezentă, fiind plecată în străinătate, aţi abordat dumneavoastră succint, în calitate de membru în CS al PNR, tema respectivă şi aţi vorbit de fapt doar despre situaţia din bazinul Râu Şes. Referitor la analiza modului de gospodărire al arboretelor făcută cu o lună în urmă de către CS aţi afirmat următoarele:

Membrii comisiei au fost ... pe teren. V-aş putea spune că concluziile membrilor consiliului nu au fost atât de pesimiste, pe cât a fost făcut tapajul mai ales pe internet. Suprafeţele exploatate sunt relativ modeste. Arborii valorificaţi, care s-au verificat, cioate, erau marcate. Se pare, nu se poate încă şti, dar trebuie verificat, dacă volumul de masă extrasă este sau nu corespunzător amenajamentului.

Ceea ce este într-adevăr deplorabil, este modul în care s-a făcut acolo exploatarea: deci, cei care au fost acolo cu drujbe şi cu securi – ăia au fost nişte derbedei. O tăiere la ras, o rărire, se poate – dumneavoastră ştiţi mult mai bine decât mine – aveţi experienţa, se poate face într-o formă civilizată, organizată, tras lemnul în mod, hai să zic pe nişte căi mai limitate, nu lăsate – erau capete, vârfuri de arbori, crengi, cum să zic, o vraişte era şi într-adevăr asta a creat o – şi oricui care merge acolo crează – era, mie mi-a făcut impresia bombardamentelor care le vedeam în filmele ruseşti, când îi bombardau şi cum zburau mestecenii din pădurile lor.

Din cele spuse de dumneavoastră reieşea că doar firma de exploatare este vinovată de neregulile constatate de CS al PNR în arboretele din bazinul Râu Şes. Nu aţi suflat nici o vorbuliţă despre faptul că ocolul poartă responsabilitatea pentru marcarea evident – şi mai mult ca sigur intenţionat – profund necorespunzătoare a arborilor care au fost extraşi, atât în cadrul aşa-ziselor lucrări de conservare executate iniţial în arborete cvasivirgine cu o stare fitosanitară foarte bună, cât şi ulterior în arboretele brăcuite în urma acestor lucrări, arborete în care s-a declanşat atacul de ipidae şi în care s-au constituit partizi de produse accidentale. În mod consecvent, nu v-aţi referit în mod explicit nici la zecile de kilometri de drum de TAF care brăzdează versanţii abrupţi din bazinul Râu Şes situaţi în amonte de lacul de acumulare Gura Apei şi în consecinţă nu aţi menţionat nici că o intervenţie de asemenea dimensiuni nu a putut fi realizată fără acordul cel puţin tacit al OS (ocolului silvic) şi al APNR.

4. Conform afirmaţiei domnului ing. Mircea Vergheleţ reproduse anterior, CS al PNR nu şi-a propus să evalueze modul în care au fost gospodărite arboretele pe care le-a vizitat pentru că a avut in vedere numarul mare de echipe de ancheta venite deja in zona din partea a diverse institutii. Mai trebuie precizat însă faptul că numarul mare de echipe de ancheta venite DEJA in zona din partea a diverse institutii (ITRSV, MM, RNP, ICAS) înaintea echipei Academiei Române şi a ASAS, care a venit DUPĂ inspecţia efectuată de reprezentanţii CS al PNR, au prezentat concluzii complet false în încercarea de a muşamaliza situaţia, aruncând toată responsabilitatea pentru "micile" nereguli doar în cârca firmei de exploatare şi absolvind de orice vină administraţia silvică (OS şi APNR).

Pe baza informaţiilor prezentate anterior îndrăznesc să trag următoarea concluzie:

În urma târziei deplasări în teren, CS al PNR a constatat că realitatea confirmă pe deplin ceea ce au spus vocile care susţin că este un dezastru în Parcul Naţional Retezat din cauza exploatărilor dar nu a avut curajul să afirme public aceasta. Dimpotrivă, prin vocea dumneavoastră a încercat să propage în continuare neadevărul că doar firmele de exploatare ar fi comis abuzuri. Totuşi, pentru a nu risca să se compromită profesional, CS al PNR nu a publicat nici un document în care să susţină această teză falsă. Pentru a încerca să facă uitată responsabilitatea proprie dar şi a administraţiei silvice (OS şi APNR) pentru degradarea mediului într-o arie protejată de importanţă (inter)naţională, CS al PNR a apelat la un truc propagandistic de tip greenwashing, propunând fără nici o fundamentare ştiinţifică trecerea arboretelor din UP III Râul Şes (inclusiv cele afectate de tăieri), aflate în prezent în zona de conservare durabilă, în zona de protecţie integrală. Probabil reprezentanţii CS al PNR au sperat că şi (toţi) ceilalţi reprezentanţi ai echipei Academiei Române şi a ASAS vor renunţa (pe deplin) la deontologia profesională în favoarea spiritului de gaşcă şi că studiul publicat sub egida acestor instituţii va absolvi de orice vină administraţia silvică şi implicit CS.

Vă invit să aveţi amabilitatea de a comenta şi această concluzie atât în calitatea de membru în CS al PNR cât şi în cea de preşedinte al CMN.

Întrucât CMN, al cărei preşedinte sunteţi, funcţionează sub egida Academiei Române, care a avizat şi componenţa nominală a CS al PNR, şi având în vedere faptul că aveţi calitatea de membru corespondent al acestei prestigioase instituţii, vă rog de asemenea să aveţi amabilitatea de a comenta consecinţele profundei contradicţii dintre concluziile studiului publicat sub egida Academiei Române şi a ASAS pe de o parte şi concluziile pe care le-aţi prezentat dumneavoastră în cadrul simpozionului găzduit în data de 18 noiembrie de Casa Oamenilor de Ştiinţă pe de altă parte.

 

Aştept cu deosebit interes răspunsul dumneavoastră.

Ing. Gheorghe Cionoiu

PS. Această scrisoare deschisă, pe care v-o trimit prin mail, va fi publicată pe forumul conservarea_biodiversitatii@yahoogroups.com dar va fi înregistrată şi la secretariatul CMN.

 

PRECIZĂRI IMPORTANTE

(11 IANUARIE 2012)

 

Din concluzia prezentată în studiul Academiei:

"inventarierea şi marcarea arborilor propuşi să fie extraşi... s-a făcut în mod necorespunzător, urmărindu-se cu predilecţie arbori valoroşi din punct de vedere dimensional şi sortimental, fără a se ţine cont de scopul tăierilor de conservare"

reiese în mod implicit că au fost încălcate flagrant prevederile amenajamentului. Întrucât codul silvic subliniază că încălcarea amenajamentului constituie infracţiune, reiese în mod implicit şi că ocolul, mai exact şeful de district şi şeful de ocol, au săvârşit câte o infracţiune cu fiecare partidă marcată necorespunzător.

Toţi cei care au acoperit aceste infracţiuni - în primul rând APNR, ITRSV, ISJ, DS, în al doilea rând CS al PNR şi în al treilea rând CMN s-au făcut vinovaţi de favorizarea infractorului.

 

Dacă imediat după mediatizarea în iulie a scandalului legat de modul de exploatare al arboretelor din bazinul Râu Şes, CS al PNR şi CMN şi-ar fi făcut datoria şi ar fi tras o concluzie identică celei din raportul Academiei aş fi putut accepta ideea că doamna Stanciu, domnul Vergheleţ şi domnul Dan Munteanu pot rămâne membri ai acestuia acceptând scuza că în ultimii ani nu au fost pe teren. Din iulie şi până acum au demonstrat însă cu prisosinţă că nu au avut şi nu au curajul să îşi asume această concluzie la care ar fi ajuns orice inginer silvic de bună credinţă care ar fi mers în teren.

Datenschutzerklärung