REVOLUŢIA SEXUALĂ ŞI POLITICA FAMILIALĂ

PĂRERI ALE UNUI STRĂIN CARE TRĂIEŞTE ÎN GERMANIA REFERITOARE LA TEMA POLITICĂ FAMILIALĂ


DESPRE CĂSĂTORIE ŞI ALTE COMUNITĂŢI CASNICE

(traducerea eseului Über Ehe und andere Lebensgemeinschaften)
Prin sentinţa pronunţată în data 17 iulie 2002, Curtea Constituţională a Germaniei a validat constituţionalitatea Legii Parteneriatelor Casnice -în opinia majorităţii de 5:3 a tribunalului, legea nu contravine art. 6 paragraf 1 din Constituţie, care asigură căsătoriei protecţie deosebită a statului. Politicienii proeminenţi ai partidelor reprezentate în Bundestag au reacţionat imediat. Social-democraţii, verzii, liber-democraţii şi reprezentanţii PDS au salutat sentinţa, subliniind totodată că intenţionează să mai impună în viitorul apropiat şi alte drepturi pentru cuplurile homosexuale.

*

In Vechiul Testament (3. Moise 18) Dumnezeu le interzice oamenilor contactul sexual cu rudele apropiate sau cu animalele; bărbatului i se interzice să întreţină relaţiile sexuale cu o femeie aflată în parcursul ciclului sau cu soţia unui alt bărbat. Acelaşi capitol conţine însă şi următorul îndemn: Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune (3. Moise 18. 22). Acelaşi punct de vedere este susţinut de Sf. Apostol Pavel în Noul Testament: Nici desfrânaţii... nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii... nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I. Corinteni 6. 9,10). Biblia îi avertizează aşadar pe oameni sănudeafrău liber pornirilor lor homosexuale.
Majoritatea cetăţenilor lumii occidentale îşi mai declară încă apartenenţa la creştinism - o argumentaţie incomodă bazată pe Biblie, care contrazice una din viziunile asupra lumii proclamată ca progresistă de către mass-media este însă etichetată imediat ca învechită şi primitivă. Celor care îndrăznesc să caracterizeze morala recomandată de Biblie ca bază încă valabilă şi sănătoasă pentru societatea contemporană, li se reproşează că sunt oameni ancoraţi definitiv în trecut sau chiar fanatici religioşi care nu vor să înţeleagă că în statele moderne biserica este despărţită de stat. Agitând stindardul luptei împotriva fanatismului religios se atenţinează că un om civilizat nu trebuie să ia în serios teoria creaţionistă, ci pe cea evoluţionistă, subliniind astfel că moralei recomandate de Biblie îi lipseşte credibilitatea şi că în societatea de astăzi trebuie să domnească o altă morală. Mă nelinişteşte însă faptul că această morală nouă şi modernă nu contrazice doar mesajul transmis de toate marile religii ale lumii, ci însăşi teoria evoluţionistă.
Spiritul teoriei evoluţioniste este lupta pentru supravieţuire. În lumea occidentală bisericile sunt sistematic somate să înlocuiască mesajul ameninţării cu pedeapsa divină printr-un mesaj al iubirii divine necondiţionate. Dumnezeu trebuie să-i iubească pe oameni aşa cum sunt; trebuie să-i accepte aşa cum vor să fie. Cum poate fi însă explicat cu ajutorul teoriei evoluţioniste faptul că cea mai evoluată specie (ai cărei indivizi se pot înmulţi în mod natural doar pe cale heterosexuată) a putut ajunge la concluzia că o parte a membrilor săi, care nu vor să se împerecheze sexuat şi care astfel nu îşi aduc aportul la menţinerea speciei, ar fi din toate punctele de vedere egali cu cei care se reproduc?
Cu un an în urmă, în toiul campaniei electorale pentru alegerile locale, actualul primar social-democratal Berlinului, aflat atunci pe băncile opoziţiei, s-a referit senin la propria-i homosexualitate prin memorabilele cuvinte e bine aşa! Această declaraţie a avut un ecou deosebit de favorabil în societatea germană.
(Comitetul lingviştilor germani care întocmeşte în fiecare an un top al celor mai expresive sintagme pozitive şi negative create de VIP-urile de pe întregul mapamond, a acordat acestei expresii primul loc în topul sintagmelor pozitive.) Poate fi însă acuzat un cetăţean al Berlinului, care 1-a votat pe politicianul social-democrat pentru postul de primar al capitalei Germaniei în ciuda faptului că acesta şi-a recunoscut public homosexualitatea, că ar gândi primitiv, dacă îndrăzneşte să afirme public că un cuplu homosexual ar trebui să beneficieze de mai puţine drepturi decât un cuplu căsătorit?
Pe cale naturală cuplurile homosexuale nu pot concepe copii. Oameni fertili, care într-o relaţie heterosexuală ar putea concepe copii, se pot decide pentru homosexualitate. Se poate spune că e bine aşa. In orice caz, înţeleg prin aceasta că aceşti oameni pot fi oneşti şi că nu sunt criminali. Pot admite că un homosexual inteligent şi onest poate fi un mult mai bun administrator al unui oraş decât un heterosexual prost şi corupt. Dacă se acceptă însă că omul are îndatorirea morală de a contribui la perpetuarea propriei speciii prin angajarea propriei sexualităţi şi dacă se pune problema de a compara un cuplu homosexual oarecare cu un cuplu heterosexual oarecare (care este dispus şi capabil să conceapă împreună copii), este evident că cuplul homosexual se află pe o treaptă mult mai apropiată de individ decât de căsătorie.
Există oameni care preferă să trăiască ca şi celibatari şi oameni care preferă să trăiască împreună cu un partener. Există însă şi oameni care consideră că este posibilă şi de dorit o coabitare cu mai mulţi parteneri -simultan şi sub acelaşi acoperiş.
Există celibatari care nu îşi doresc copii. Pe cale naturală omul nu poate concepe singur copii, există însă celibatari care doresc să trăiască celibatar şi care îşi doresc copii. Pentru o femeie celibatară nu este greu să îşi dăruiască un copil propriu care să nu aibe tată în certificatul de naştere - ea are nevoie doar de un donator de spermă. Pentru a-şi satisface dorinţa trebuie doar să se culce o dată cu un bărbat sau poate opta pentru fertilizarea artificială - ambele procedee sunt realizabile şi legale. Dacă un bărbat îşi doreşte un copil care să nu aibe mamă în certificatul de naştere, trebuie să găsească o femeie care să fie dispusă să preia sarcina ca şi mamă de împrumut (mai exact spus ca şi maşină de fabricat copii). Şi acest lucru este realizabil - în lumea a treia poate fi ales într-o mulţime de femei care ar fi bucuroase să preia aceasta sarcină... În orice caz, nu ştiu dacă în Germania această procedură este legală sau dacă va fi curând legalizată. Trebuie oare acordat oamenilor care nu pot concepe copii pe cale naturală şi celor care nu vor să conceapă copii pe cale naturală dreptul de a se clona, pentru a putea avea şi ei copii proprii?
între doi bărbaţi celibatari sau între două femei celibatare poate exista o relaţie de prietenie foarte strânsă fără legătură sexuală. Nu cred că o astfel de prietenie este comparabilă cu o relaţie homosexuală şi nu ştiu dacă astfel de oameni (mă întreb dacă pot fi etichetaţi ca şi cuplu) ar trebui să caute să profite de avantajele Legii pentru încheierea discriminării comimităţilor-parteneriatelor casnice homosexuale - legea îi obligă pe parteneri să se susţină material reciproc, nu îi obligă însă să întreţină relaţii sexuale împreună.
Există cupluri homosexuale. Există cupluri heterosexuale care nu vor să aibe copii, cupluri heterosexuale care s-ar bucura să aibe dar care nu pot concepe copii şi cupluri heterosexuale care concep copii. Există însă şi poligamia femeii, poligamia bărbatului, heteropoligamia, poligamia bisexuată şi comunităţi formate din mai multe femei şi mai mulţi bărbaţi ai căror membri nu întreţin relaţii sexuale unii cu ceilalţi. Orice om rezonabil va admite că astăzi în Uniunea Europeană poligamia este interzisă doar ca şi căsătorie legal înregistrată între o persoană şi mai multe persoane de sex opus. Ca mod de viaţă poligamia nu este în nici un caz interzisă sau repudiată. Elton John îşi afirmă public bisexualitatea şi este un artist apreciat. S-ar putea spune: e bine aşa! Adesea este difuzată ştirea că în metropolele Europei nu doar homosexualii ci şi bisexualii demonstrează pentru mai multe drepturi. În numeroase ziare rubrica „Poşta lui Cupidon" conţine adesea anunţuri de genul: Bărbat caută cuplu... Cuplu caută cuplu... Pentru o relaţie bisexuală e nevoie de cel puţin trei persoane. Opinia publică occidentală nu mai consideră că practicarea sexului în grup ar fi un act scandaloas; astfel de practici sunt privite pe zi ce trece cu tot mai multă îngăduinţă - ca modalitate de căutare a libertăţii sau chiar ca expresie a modernităţii. Trebuie oare statul să susţină toate relaţiile posibile? Îmi poate explica cineva raţional de ce ar fi normal să nu mai fie discriminate doar comunităţile de acelaşi sex formate din două persoane? Dacă politicienii postulează că prejudecăţile morale demodate trebuiesc înlăturate, trebuie să argumenteze de ce situaţii similare nu urmează să fie tratate cu aceeaşi măsură. Accept că o poligamie oarecare reprezintă altceva decât o relaţie între două persoane de acelaşi sex; aş vrea însă să aflu de ce din punctul de vedere al majorităţii Bundestagului şi al majorităţii curţii constituţionale trebuie să fie în continuare discriminaţi oamenii care vor să trăiască într-o poligamie. Susţin că există o singură explicaţie rezonabilă: şi în această societate care se mândreşte că intenţionează să proclame toleranţa ca şi lege supremă există atitudini morale nedorite care trebuie acceptate dar nu trebuie susţinute de stat. Mai poate fi însă astăzi discriminată doar în baza unor reprezentări morale o atitudine care nu este etichetată ca şi criminală?
În Biblie bărbatul este somat să nu întreţină relaţii sexuale cu mama şi surorile sale precum şi cu alte femei cu care este rudă de gradul I. Ştiinţa a demonstrat că atunci când rude apropiate concep un copil consangvinizarea (întîlnirea materialului genetic înrudit) comportă riscul major ca acesta să fie grav bolnav. Biblia este poate demodată, dar un pericol observat de oameni de-a lungul secolelor şi confirmat ştiinţific reprezintă un motiv serios pentru a interzice rudelor apropiate căsătoria. De ce nu li se permite însă fraţilor, surorilor şi rudelor de gradul I de acelaşi sex să întemeieze un parteneriat casnic? Aceştia - ca şi celelalte cupluri de acelaşi sex - nu pot concepe copii; nici sănătoşi, nici bolnavi. O lege care îşi propune să desfiinţeze o aşa zisă discriminare nu are voie să creeze în mod arbitrar discriminare, doar pentru că legiuitorul vrea să prezinte ca similare două situaţii profund diferite. Legea prescrie:
Un parteneriat casnic nu poate fi întemeiat
între persoane care sunt înrudite în linie directă;
între fraţi şi între fraţi vitregi (surori şi surori vitrege);

Aş vrea să aflu cum explică această discriminare majoritatea Bundestagului care a votat legea şi mă întreb de ce doar unul dintre judecătorii curţii constituţionale (judecătoarea Haas) a apreciat ca neconstituţional acest nonsens.
Este normal să le fie încredinţaţi copii oamenilor care nu vor să se reproducă pe cale normală? Cât va mai dura până când li se va acorda cuplurilor homosexuale dreptul de a adopta copii? Mai poate pune cineva public această întrebare în Germania fără a risca să fie etichetat ca om cu o mentalitate primitivă?
Pentru a putea concepe un copil, un bărbat şi o femeie trebuie să întreţină un raport sexual. Pentru a putea fi generată pe cale naturală viaţă nouă, o celulă sexuală masculină trebuie să fecundeze o celulă sexuală feminină - Dumnezeu sau Evoluţia au decis astfel pentru specia umană. Pentru ca specia să se poată reproduce, e nevoie de un cuplu heterosexual fertil - aceasta este taina căsătoriei. Doi, trei sau mai mulţi bărbaţi fertili care întreţin între ei raporturi sexuale nu vor putea concepe niciodată un copil pe cale naturală - aceasta este valabil şi pentru femei care vor să-şi împartă aşternutul doar cu femei. Clonarea oamenilor este încă interzisă. Deocamdată oamenii de ştiinţă pot clona mamiferele doar cu ajutorul unei mame de împrumut. Deocamdată celula preparată poate atinge stadiul de mamifer clonat doar în uterul mamei de împrumut. Putem însă crede că va fi cândva posibilă crearea unui uter artificial. Omul ar avea atunci posibilitatea de a se clona fără mamă de împrumut, doar cu ajutorul maşinii reproductive. Cum va reacţiona societatea atunci când politicieni progresişti vor cere în numele egalităţii în drepturi pentru homosexuali (care nu pot concepe copii pe cale naturală) dreptul de a se clona, pentru a putea avea şi aceştia copii proprii? Se va revolta majoritatea cetăţenilor sau vor fi etichetaţi ca ancoraţi în trecut sau fanatici religioşi cei care se vor opune acestui pas? În eventualitatea acestui caz constituţia nu trebuie nici măcar modificată, pentru că majoritatea judecătorilor c.urţii constituţionale ar putea decide că astfel protecţia deosebită acordată căsătoriei nu este atinsă, întrucât cuplurile heterosexuale beneficiază încă de privilegiul de a concepe copii pe cale naturală. Când maşina reproductivă va fi realizată, este însă foarte probabil că modalitatea de reproducere demodată va fi privită ca nedemnă şi lipsită de eficienţă economică, pentru că o femeie gravidă trebuie să renunţe vreme de câteva luni la cariera profesională (cititorul este rugat să citească Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley şi să mediteze asupra lecturii). în orice caz, dacă se va ajunge până acolo, va trebui modificată constituţia şi societatea va saluta în mod sigur acest pas în numele progresului şi al egalităţii în drepturi. Dacă va fi posibil să fie donaţi copii cu ajutorul maşinii reproductive, de ce ar mai trebui să beneficieze căsătoria de o protecţie deosebită din partea statului? Dacă cuplurile homosexuale nu pot concepe copii pe cale naturală, de ce ar trebui să aibe cuplurile heterosexuale dreptul de a face aceasta? Câtă vreme mai poate tolera societatea modernă această discriminare?

*

Judecătorii, politicienii şi jurnaliştii ar trebui să fie cei mai oneşti şi mai obiectivi oameni. Adesea se dovedeşte însă că mulţi dintre ei sunt doar mânuitori iscusiţi ai retoricii care falsifică realitatea şi pot ascunde nonsensul în spatele unei măşti credibile.
Consider că am arătat convingător că atât Legea pentru încetarea discriminării comunităţilor: parteneriatelor casnice de acelaşi sex cât şi sentinţa curţii constituţionale care a validat legea respectivă ignoră o serie de aspecte importante. Unul dintre acestea îmi pare (la fel ca şi celor trei judecători care au considerat că legea încalcă art. 6 paragraf 1 din Constituţie) a fi deosebit de important: atât majoritatea Bundestagului care a votat legea cât şi majoritatea judecătorilor curţii constituţionale denaturează sensul unui cuvânt care are datorită holocaustului un ecou deosebit în Germania: A DISCRIMINA. E nevoie doar de puţină raţiune pentru a putea realiza că sensul unor cuvinte poate fi foarte uşor denaturat.
Nu e suficient să se postuleze că statul acordă căsătoriei o protecţie deosebită când, în realitate, în numele protecţiei minorităţilor şi al egalităţii în drepturi, toate avantajele pe care statul le-a creat cuplurilor căsătorite faţă de celibatari sunt acordate şi cuplurilor homosexuale. Afirmaţia potrivit căreia oameni care se comportă diferit în cele mai diferite situaţii au dreptul de a fi trataţi în mod egal este o teză comunistă falsă şi periculoasă. Corect este că oamenii trebuiesc trataţi egal de lege atunci când se comportă în mod egal.
Întrucât doar cuplurile heterosexuale pot concepe copii care asigură perpetuarea societăţii, căsătoria se află pe o treaptă calitativ superioară faţă de toate celelalte parteneriate casnice posibile. Dacă statul privilegiază căsătoria faţă de celibatari ca pe singura instituţie care concepe copii şi care subliniază totodată responsabilitatea părinţilor biologici faţă de copilul comun, nici un alt parteneriat casnic posibil nu este discriminat întrucât nici un alt parteneriat casnic posibil nu poate îndeplini aceste sarcini. Este mai mult decât regretabil faptul că această opinie a fost împărtăşită doar de trei dintre judecătorii curţii constituţionale şi este deosebit de grav faptul că majoritatea a creat un cadru legal periculos. Majoritatea curţii constituţionale nu trasează nici un fel de bariere în calea asimilării parteneriatelor homosexuale cu căsătoria (concluzia opiniei divergente a judecătorului Papier).
Sentinţa curţii constituţionale conţine menţiunea importantă că o căsătorie poate fi încheiată doar între un bărbat şi o femeie. Astfel este subliniat faptul că termenul de căsătorie homo folosit deosebit de frecvent de mass-media este lipsit de sens. Dreptul de a fi denumit căsătorie este singurul privilegiu pe care curtea constituţională îl atribuie parteneriatului casnic dintre un bărbat şi o femrie. Nimeni nu poate interzice însă mediilor de informare să utilizeze termenul căsătorie homo, întrucât decretarea unei astfel de interdicţii ar fi privită ca o brutală încălcare a libertăţii de opinie şi a libertăţii presei. Este evident că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor îşi însuşesc tară urmă de spirit critic - papagaliceşte - opinia cea mai intens vehiculată de mass-media. Prin crearea şi repetarea obsedantă a termenului căsătorie homo, căsătoriei îi este de fapt răpit singurul privilegiu recunoscut de curtea constituţională (privilegiul de a fi denumită căsătorie). Nu mă sfiesc să afirm că termenul căsătorie homo dovedeşte ori ignoranţa crasă a celor care îl utilizează ori este vehiculat cu intenţia malignă de a dezinforma şi manipula opinia publică.

*

După părerea mea legea are în ansamblul ei un spirit profund neserios, dar conţine şi o idee utilizabilă. Aceasta afirmă că celibatarilor care nu vor să se căsătorească le poate fi acordată posibilitatea de a se obliga să-şi asume responsabilitate socială reciprocă. O astfel de intenţie poate fi acceptată ca motiv pentru a acorda unui cuplu homosexual (dar şi unei alte comunităţi casnice oarecare) toate drepturile prevăzute de lege. Legea trebuie însă denumită altfel. Sintagma încetarea discriminării trebuie să dispară şi trebuie menţionat că nu mai pot fi acordate şi alte drepturi. Pentru a sublinia că încheierea unei căsătorii are în mod simbolic o importanţă mai mare decât încheierea unui parteneriat casnic de acelaşi sex, căsătoria şi parteneriatele casnice de acelaşi sex ar trebui să fie înregistrate de autorităţi diferite. Însă deoarece căsătoria face un serviciu deosebit societăţii doar atunci când bărbatul şi femeia concep copii, căsătoriei ar trebui să-i fie acordate avantaje materiale faţă de parteneriatele casnice de acelaşi sex doar atunci când este evident că soţii doresc şi se străduiesc să aibă copii. Soţilor fără copii trebuie să li se acorde dreptul de a adopta copii doar dacă pot demonstra că nu pot concepe copii proprii din motive biologice. Dreptul de a beneficia de avantaje materiale trebuie să intre în vigoare odată cu naşterea primului copil viu (sau din momentul adopţiei pentru soţii care pot demonstra că nu pot concepe copii proprii din motive biologice). Părinţii ar trebui să nu piardă aceste avantaje nici în cazul nefericit al decesului unicului copil (aici nu este vorba despre alocaţia pentru copii - aceste avantaje se referă la impozitarea veniturilor soţilor). Părinţii trebuie însă privaţi de aceste avantaje dacă li se retrage dreptul de a-şi educa (îngriji) copiii. Văduvii şi văduvele care provin din căsători i care au beneficiat de aceste drepturi până la moartea unuia dintre soţi, trebuie să beneficieze de drepturi speciale.
21. 07. 2002


Gânduri referitoare la necesitatea constituirii
Iniţiativei împotriva Profanării Căsătoriei

Politicienii coaliţiei aflate la putere (SPD - Partidul Verzilor) au salutat sentinţa Curţii Constituţionale care a pronunţat constituţionalitatea Legii parteneriatelor casnice, susţinând ca aceasta reprezintă o palmă răsunătoare aplicată pe obrazul Uniunii Creştine (CDU- CSU). Această afirmaţie conţine o jumătate de adevăr. Adevărul întreg este că această palmă a fost dată fiecărui om care posedă un dram de raţiune. Şi eu receptez această sentinţă ca pe o palmă răsunătoare. Nu sunt însă obişnuit să accept umil palme nemeritate şi consider comentariul meu Despre căsătorie şi alte comunităţi casnice o replică convingătoare, ce poate fi privită şi ca palmă răsunătoare meritată.
Sentinţa ridicolă pronunţată de Curtea Constituţională se bazează pe menţiunea că Legea parteneriatelor casnice se adresează persoanelor care nu pot încheia o căsătorie. In Germania Suddeutsche Zeitung este un ziar important, considerat foarte serios. Redacţia nu s-a jenat însă să publice pe prima pagină a ediţiei din 18 iulie un articol cu titlul Legea rămâne în vigoare - homosexualii se pot căsători şi pe pagina a doua un articol cu titlul Căsătorie fără frontiere. Nici eu nu mă jenez să afirm că sentinţa referitoare la legea respectivă- şi cu atât mai mult modul neserios în care numeroşi politicieni şi reprezentanţi ai mass media se referă la această sentinţă - reprezintă o palmă răsunătoare dată democraţiei din Germania. Pentru a justifica aşezarea deplină pe picior de egalitate a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria, aceşti leaderi de opinie îşi permit să calce adevărul în picioare. Ei se bazează pe presupunerea că pe parcursul farsei ce are ca scop înlăturarea aşa-zisei discriminări cetăţenii se vor comporta ca şi spectatori cuminţi, care nu îi fluieră niciodată pe actori.
Democraţia poate fi însă eficientă doar într-o ţară în care cetăţenii râd public de împăratul dezbrăcat din basmul lui Andersen. Când se aud doar vocile curtenilor, care laudă frumuseţea noilor haine ale împăratului, democraţia este în pericol. Democraţia este în pericol dacă nici un copil nu îndrăzneşte să strige Dar împăratul e în pielea goală! şi dacă un număr semnificativ de cetăţeni nu sunt dispuşi să preia şi să scandeze acest strigăt, pentru a constitui o alternativă la corul gălăgios al propagandei.
Definesc Iniţiativa împotriva Profanării Căsătoriei ca fiind o mişcare supranatională, suprapartinică şi supraconfesională, care militează pentru păstrarea valorilor etice ale omenirii în sensul mesajului transmis de toate marile religii ale lumii.
Mesajul tuturor marilor religii este identic cu mesajul Decalogului şi nu este contrazis de teoria evoluţionistă. Acest mesaj caută să-1 convingă pe om că are îndatorirea de a-şi înfrâna pornirile instinctuale: egocentrismul, egoismul şi instinctul sexual. Dacă acest mesaj este privit prin prisma socialului, afirm că societatea nu ar trebui să sprijine etalarea publică a pornografiei, a sexismului şi a homosexualităţii.
Modul în care indivizii îşi abordează fanteziile sexuale în sfera lor privată nu constituie o problemă socială, atâta vreme cât acestea nu dezvăluie tendinţe criminale (inclusiv suicidale). Relaţiile homosexuale private trebuiesc tolerate. O astfel de relaţie nu trebuie să fie etichetată ca şi criminală, dar nu trebuie nici considerată ca fiind de dorit din punct de vedere social.
Dacă considerăm căsătoria ca fiind instituţionalizarea familiei ca şi nucleu al societăţii, este evident că echivalarea parteneriatelor homosexuale cu căsătoria tradiţională dintre un bărbat şi o femeie care concep şi educă împreună copii reprezintă un atac masiv asupra demnităţii umane. Sentinţa ridicolă a Curţii Constituţionale poate fi acceptată. Trebuie însă atrasă atenţia asupra punctelor sale slabe şi explicat de ce trebuie respinse hotărât planurile ce vizează echivalarea deplină a parteneriatelor homosexuale cu căsătoria.
Sunt ferm convins că asimilarea de către un copil a bazelor educaţiei şi instruirii poate fi mijlocită mult mai eficient într-o familie care se străduieşte să funcţioneze în conformitate cu normele moralei creştine decât în creşele, grădiniţele şi şcolile unei societăţi care echivalează parteneriatele homosexuale cu căsătoria şi care consideră consumul şi distracţia ca valori supreme.
Cred că orice om rezonabil - indiferent de naţionalitate, confesiune sau apartenenţă politică - ar trebui să se opună planurilor periculoase ce vizează echivalarea partenariatelor homosexuale cu căsătoria.
26. 07. 2002


RELIGIE ŞI EDUCAŢIE SEXUALĂ

(fragment dintr-un manuscris aflat deocamdată în stadiul de proiect)
Consider că la specia umană - ca de altfel la toate mamiferele -actul sexual normal presupune complementaritatea sexelor. Definesc actul sexual normal ca fiind doar actul sexual realizat prin împreunarea sexelor a două persoane de sex opus. Definesc perversiunea ca fiind modalitatea de a căuta şi de a găsi intensitatea maximă a plăcerii sexuale în alte practici decât actul sexual normal. Este posibil ca un număr redus de indivizi să fie predestinaţi perversiunii. Este însă sigur că forţarea limitelor sexualităţii normale conduce la perversiune. Consider că înclinaţia spre infracţionalitate şi perversiune este înscrisă în codul genetic al fiecărui om. Intensitatea înclinaţiei înnăscute variază de la individ la individ, dar factorii de mediu (în primul rând educaţia) şi voinţa proprie joacă un rol determinant în luarea deciziei de a încerca perversiunea (perversiunile) şi de a abandona eventual sexualitatea normală în favoarea acesteia. Se pune problema dacă voinţa este controlabilă sau dacă se află sub semnul implacabil al destinului. Văzută prin prisma tragediei antice, întoarcerea fiului risipitor nu este posibilă. Văzută prin prisma Evangheliei, întoarcerea devine posibilă odată cu conştientizarea pericolului generat de săritul de pe acoperişul templului. Se poate însă pune şi întrebarea în ce măsură instituţiile statului ar avea datoria de a avertiza asupra acestui pericol şi în ce măsură este firesc ca acesta să fie prezentat ca şi o cale de căutare a libertăţii. Mai concret, se pune întrebarea cum trebuie sugestionată societatea - în ideea că omul ar trebui să încerce să-şi controleze impulsurile sexuale şi să evite perversiunea sau în ideea că poate da frâu liber fanteziei sexuale şi poate transpune în practică orice pornire.
Sigmund Freud concluzionează că pentru un număr redus de indivizi predispoziţia pentru perversiune (homosexualitate) este foarte puternică şi nu poate fi corectată. Freud subliniază însă şi că pentru majoritatea covârşitoare a indivizilor sexualitatea este educabilă, că înclinaţia înnăscută spre abuz sexual şi perversiune poate fi încorsetată prin educaţie şi că prin limitarea libertăţii sexuale individului i se imprimă sentimentul responsabilităţii sociale (frustrare - refulare - sublimare).
În finalul articolului Zur sexuellen Aufklărung der Kinder (Referitor la educarea sexuală a copiilor), publicat prima dată în anul 1907, Freud afirmă următoarele:
...Lămurirea copiilor referitoare la relaţiile specifice vieţii sexuale umane şi asupra însemnătăţii sociale a acestora ar trebui inclusă în programa şcolară înainte de absolvirea ciclului primar..., deci nu după vârsta de 10 ani. În sfârşit, momentul confirmării (ritual lutheran prin care se subliniază apartenenţa copiilor de 13 ani la biserică) este mai nimerit decât oricare altul pentru a expune copilului (care cunoaşte deja totul despre funcţionarea corpului) obligaţiile morale corelate cu transpunerea în practică a instinctului sexual...
Educaţia elementară este în mod evident incompletă dacă nu cuprinde domeniul vieţii sexuale... În state care au lăsat educarea copiilor total sau parţial în mâinile clerului, nu pot fi însă emise astfel de pretenţii. Preotul nu va admite niciodată egalitatea structurală a omului cu animalul, pentru că nu poate renunţa la sufletul nemuritor, de care are nevoie pentru a argumenta cerinţele morale.
Înscriindu-se în tradiţia iluminist-mecanicistă, Freud ţine neapărat să sublinieze presupusul antagonism dintre ştiinţă şi religie. În contextul referitor la necesitatea educaţiei sexuale, fraza: Preotul nu va admite niciodată egalitatea structurală a omului cu animalul, pentru că nu poate renunţa la sufletul nemuritor, de care are nevoie pentru a argumenta cerinţele morale, se dovedeşte foarte superficială.
Întâia Carte a lui Moise conţine în primele două capitole - referitoare la facerea lumii şi aşezarea omului în rai - următoarele afirmaţii:
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său... a făcut bărbat şi femeie.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi... (1. Moise 1 27-28)
Adam şi femeia lui erau goi şi nu se ruşinau. (1. Moise 2 25)
În capitolul imediat următor- referitor la căderea în păcat şi izgonirea din rai -aflăm următoarele:
... şarpele a zis către femeie: ,,... Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. "
De aceea femeia, socotind că rodul pomului este... vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi... şi şi-au făcut acoperaminte...
Şi i-a zis Dumnezeu:,, Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci? " (1. Moise 3 4-11)
Din fragmentele citate anterior şi din ansamblul Bibliei se pot trage cu uşurinţă următoarele concluzii:
Biblia nu afirmă în nici un caz că raporturile sexuale dintre un bărbat şi femeia lui - excluzând parcursul ciclului - ar constitui un păcat. Biblia afirmă că oamenii trebuie să se înmulţească pe cale sexuată.
Spre deosebire de animale, oamenii au dobândit capacitatea de a deosebi binele de rău. Dar au cunoscut şi ruşinea de a fi văzuţi goi, deci faptul că relaţiile sexuale au şi altă destinaţie decât cea reproductivă. Mai precis, au cunoscut faptul că omul aflat în căutarea plăcerii sexuale poate cădea în păcat. Lista foarte cuprinzătoare şi încă foarte actuală a păcatelor sexuale este prezentată în 3. Moise 18.
Biblia nu poate fi folosită ca argument împotriva educaţiei sexuaie. Dimpotrivă, Biblia conţine atât pledoaria pentru aceasta, cât şi un ghid al comportamentului sexual inacceptabil.
Au existat şi există încă fanatici religioşi care consideră sexualitatea o temă tabu. Au existat şi există - se pare că din ce în ce mai mulţi -preoţi perverşi care afirmă confidenţial, dar în ultimul timp şi în public, compatibilitatea dintre creştinism şi forme ale sexualităţii condamnate de Biblie. Pentru a-şi seduce victimele sau pentru a-şi legitima public comportamentul sexual deviant, aceştia subliniază cu seninătate presupusa identitate dintre sexualitate - inclusiv componentele ei perverse - şi iubirea creştină. Faptul că o parte a clerului acţionează împotriva spiritului Bibliei nu poate fi imputat însă Bibliei.
Caracteristica fundamentală a lumii occidentale aflate la începutul mileniului III este laicitatea. Cuvântul bisericii nu mai reprezintă de mult un factor educaţional important. Factorii educaţionali decisivi sunt familia, anturajul, şcoala şi mass-media. Statul este în măsură să controleze şcoala şi mass-media, putând influenţa prin intermediul lor însă şi biserica, familia şi anturajul (biserica mai poate fi influenţată şi pe căi oculte).
Se impune deci o analiză a modului în care abordează şcoala şi mass-media problematica educaţiei sexuale.




FRANŢA IA O DECIZIE RAŢIONALĂ

(articol publicat în săptămânalul electronic “ACUM” în data de 13.03.2006 http://www.acum.tv/articol/4388/)


“O comisie guvernamentală formată la cererea preşedintelui Adunării Naţionale Franceze a ajuns la concluzia că legea nu ar trebui să aprobe: “căsătoriile“ homosexuale, adoptarea de copii de către cuplurile homosexuale şi procreaţia asistată medical pentru cuplurile homosexuale, informează Life Site News. Factorul decisiv în concluziile raportului, după o investigaţie de peste un an de zile, a fost decizia comisiei de a “afirma şi proteja drepturile copilului şi primatul acestor drepturi dincolo de aspiraţiile adulţilor“.

Comisia urma să propună schimbări ale legii sau ale practicilor de la nivelul administraţiei, pentru a proteja depturile copilului şi pentru a reflecta schimbările din familia franceză. “Raportul parlamentar despre familie şi drepturile copiilor“, emis de comisie la 27 ianuarie 2006, recunoaşte faptul că familia franceză s-a modificat considerabil, devenind “mai diversă şi mai puţin instituţionalizată“, dar recomandă totuşi pentru binele copiilor interzicerea “căsătoriilor“ homosexuale.

Comisia a urmărit să asculte toate opiniile pe această temă. A organizat 14 mese rotunde şi a audiat 130 de persoane din diverse straturi ale societăţii franceze. A călătorit de asemenea în Spania, Marea Britanie, Belgia, Olanda şi Canada pentru a vedea reformele asumate de aceste ţări. La final raportul propune 100 de modificări la actualul cadru legal.

Comisia a analizat cererea cuplurilor homosexuale, afirmînd însă că “nu este posibil să ne gîndim la căsătorie separat de naşterea de copii: cele două aspecte sunt strîns legate, căsătoria fiind organizată în jurul copilului“.

Raportul continuă: “Căsătoria nu este doar o recunoaştere contractuală a iubirii dintr-un cuplu; este un cadru ce aduce drepturi şi obligaţii, care există pentru a oferi asistenţă şi dezvoltare armonioasă copilului. Exemplele din alte ţări demonstrează aceasta: ţările care au permis căsătoria cuplurilor de acelaşi sex au autorizat, simultan sau ulterior, adopţia pentru aceste cupluri şi au dezvoltat sisteme pentru procreaţie asistată sau gestaţie surogat, pentru a permite acestor cupluri să aibă copii. […] A face căsătoria accesibilă cuplurilor de acelaşi sex presupune deci a le da dreptul să aprobe sau să primească asistenţă medicală pentru procreaţie, sau chiar dreptul de a folosi mame surogat, deoarece cuplurile homosexuale sunt infertile.“

“Comisia este împărţită pe această temă. A analizat consecinţele pentru dezvoltarea copilului şi pentru construirea identităţii lui dintr-o filiaţie fictivă – doi taţi sau două mame – care nu este nici biologic şi nici real posibilă. Persoanele audiate de Comisie au eşuat în a ne convinge în direcţia recunoaşterii dreptului la un copil sau a dreptului la căsătorie pentru cuplurile de acelaşi sex.

Majoritatea membrilor Comisiei nu doresc să nege principiile fundamentale ale legii filiaţiei, care se bazează pe unitatea tripartită tată-mamă-copil. Din acest motiv, acea majoritate, evident, a ales să respingă accesul la căsătorie a cuplurilor de acelaşi sex.“” (Catholica)




FRONT COMUN ÎMPOTRIVA PARADEI HOMOSEXUALILOR LA MOSCOVA

(articol publicat în săptămânalul electronic “ACUM” în data de 27.02.2006 http://www.acum.tv/articol/4429/)

"În tip ce preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, a refuzat să promulge o lege care permitea uniunile civile între persoane de acelaşi sex, în Rusia evreii şi musulmanii sunt de aceeaşi parte a baricadei în cazul paradei mîndriei homosexuale.
După ce liderul musulmanilor din Rusia a instigat la proteste violente împotriva anunţatului marş al homosexualilor din primavara acestui an, rabinul şef din această ţara s-a alaturat şi el în lupta declaraţiilor împotriva acestei decizii a minorităţilor sexuale.
Rabinul Berl Lazar a spus pentru agenţia Interfax că dacă parada homosexualilor se va desfăsura în Moscova acest lucru ar fi "o lovitură puternică data moralităţii" şi că "perversiunile sexuale nu au dreptul să existe". Lazar, care are şi cetăţenie americană, nu a mers chiar atît de departe încît să instige la violenţă dar a avertizat că comunitatea evreiască nu va sta pasivă. Acesta a considerat intenţia homosexualilor de a mărşălui pe străzi la fel de jignitoare la adresa religiei sale precum caricaturile despre profetul Mahomed sunt inacceptabile pentru musulmani.
Muftiul musulman, Talgat Tajuddin, avertizase că homosexualii ar putea fi chiar bătuţi dacă vor iniţia marşul lor în capitala Rusiei.
Pe de altă parte, Sergei Tsoi, un purtator de cuvînt din partea primăriei Moscovei a spus că parada mîndriei homosexuale nu va fi autorizată: "primarul şi autorităţile guvernamentale nu vor permite autorizarea unei parade a homosexualilor sub nici o formă, directă sau indirectă, şi orice tentative de organizare a unui astfel de eveniment vor fi aspru pedepsite".
Organizatorii homosexuali ai marşului au avertizat că dacă nu li se va permite să se manifeste în public vor apela la instanţele judecătoreşti din Rusia şi chiar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg”. (Novopress Romania)"

*

Berlin (AFP)- În cadrul celei de-a doua conferinţe a primarilor Berlinului, Londrei, Moscovei şi Parisului primarul general al Moscovei, Juri Luschkow, şi-a subliniat decizia de a interzice parada homosexualilor în capitala Rusiei. Majoritatea populaţiei este împotriva unor astfel de manifestaţii şi părerea acesteia trebuie respectată, a spus Luschkow miercuri 22.02.2006 în Berlin. Ca argument în favoarea deciziei de a interzice această paradă, el a invocat de asemenea necesitatea de a asigura ordinea publica şi de a-i proteja de posibile agresiuni pe participanţii la manifestaţia homosexualilor planificată pentru sfîrşitul lunii mai.
(Este demn de precizat faptul că gazda conferinţei, Klaus Wowereit, primarul Berlinului, este un homosexual declarat.)