PROBLEMA GAZELOR DE ŞIST ŞI SOLIDARITATEA INTRA-COMUNITARĂ
AVERTISMENT ADRESAT SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI
DECLARAŢIE REFERITOARE LA EXPLOATAREA GAZELOR DE ŞIST ÎN ROMÂNIA
PROBLEMA GAZELOR DE ŞIST ŞI SOLIDARITATEA INTRA-COMUNITARĂ
Foarte mulţi cunoscuţi mă întreabă: ”De ce te amesteci TU în nişte probleme care pe tine sau pe familia ta, nu te vor afecta. Ce te privesc pe tine problemele oamenilor care vor fi mai mult sau mai puţin afectaţi de exploatarea gazelor de şist din zona Pungeşti, de la Izvoarele sau din Dobrogea de Sud? De ce nu încerci să-ţi foloseşti timpul dedicat acestei probleme pentru ceva distractiv sau aducător de bani?”
Dacă aceste întrebări îmi erau puse în urmă cu 20 de ani ziceam chiar că sunt un prost, că nu ştiu cum să-mi valorific în mod fructuos timpul liber împreună cu familia mea. Necazul a făcut ca în anul 2000 să fiu diagnosticat cu o boală de cancer. Am umblat prin multe clinici oncologice şi am avut ocazia să constat că majoritatea pacienţilor erau tineri sau chiar copii. Boala lor era într-un stadiu mult mai avansat ca la mine. Sărmanii, suportau tratamente chinuitoare, erau deprimaţi fizic și psihic şi nici măcar nu aveau speranţa că vor mai apuca ziua de mâine. Această imagine tulburătoare m-a pus pe gânduri. Dacă mulţi tineri sunt afectaţi de această boală necruţătoare a cancerului, unde va ajunge poporul român peste 20 sau 50 de ani?
Din bogata documentare pe care am realizat-o la Institutul Oncologic Român am constatat că boala se datorează primordial condiţiilor de mediu în care trăim, că toxinele din aer, apă, sol, alimente etc. ne declanşează această boală şi cu precădere mult mai repede la organismele tinere, fără un sistem imunitar bine pus la punct. Am mai constatat că această boală este într-o explozie geometrică, afectând de la zi la zi mult mai mulți indivizi.
Fiind un om care de o viaţă lucrez în probleme de protecţia mediului înconjurător, mi-am pus întrebarea: CE ESTE DE FĂCUT SAU CE SE POATE FACE PENTRU A ESTOMPA ACEST FLAGEL? Din dialogurile pe care le-am avut cu numeroşi medici oncologi, aceştia spuneau că boala canceroasă nu este aşa de periculoasă ca alte maladii dacă este depistată din timp şi începi un tratament chiar în sistem ambulatoriu care este netraumatizant şi puţin costisitor. Pentru acest lucru trebuie să începem să dezvoltăm în rândul populaţiei o nouă formă de educaţie, proces care necesită să demareze în familie, apoi la nivelul tuturor formelor de şcolarizare, societatea trebuie să continue acest proces prin diferitele instituţii cum ar fi biserica, ONG-urile etc.
În cadrul acestui nou proces educaţional trebuie în primul rând să învăţăm să ne ferim noi de efectele poluanților care se înmulţesc de la zi la zi în alimente şi mai ales în mediul în care trăim. Trebuie să ne implicăm în stoparea proliferării acestor poluanşi şi chiar să-i eliminăm. Apoi este necesar ca periodic să învăţăm să ne facem investigările medicale prin care se poate depista din timp dacă şi la ce organ vom fi afectaţi de această boală. Nu trebuie să intrăm în panică dacă începem un tratament şi nici nu trebuie să alertăm pe cei din jurul nostru.
Dar ce legătură are această problemă cu gazele de şist şi mai ales cu solidaritatea comunitară şi intra-comunitară? Eu consider că are o mare legătură şi am să încerc să o explic.
Se cunoaşte că toate produsele hidrocarburice au fost catalogate ca având şi proprietăţi cancerigene în sensul manifestării lor ca factor declanşator şi nu numai. Gazul de şist este un produs hidrocarburic (hidrat de metan). Modalităţile cum poate el declanşa boala canceroasă se manifestă în forme multiple şi ţine de la sistemul de executare al sondelor de extracţie şi până la utilizarea lui.
Astfel, procesele de fracturare al pachetelor de roci, proces care nu poate fi controlat şi stăpânit de om, poate genera apariţia de fisuri în roci, fisuri prin care migrează spre acviferele de unde ne luăm apa necesară consumului zilnic, contaminându-l sub multiple forme, respectiv chimic, radioactiv etc. Acest lucru îl fac şi fluidele tratate cu substanţe chimice toxice care sunt utilizate la procesul de fracturare hidraulică. Interesant este că aceşti agenți toxici nu au gust, nu au culoare, au în schimb o mare capacitate de a se dizolva şi dispersa în apă, afectând mari suprafeţe ale acviferelor. Poluanţii aceştia nu pot fi depistaţi de consumatorul de apă, iar în laborator trebuie să dispui de o aparatură foarte avansată pentru ai identifica. Chiar dacă îi identifici ei nu pot fi neutralizaţi, noi nedispunând de acele tehnologii de tratare care sunt foarte costisitoare.
Analizele efectuate pe eşantioane de gaz de şist care a fost scos la suprafaţă au evidenţiat că acesta este un gaz toxic, el conţinând numeroase elemente chimice care ar trebui să ne bage în sperieţi. Scăpările de gaz la gura sondei sau arderea lui direct la sondă, aduc în atmosferă numeroşi poluanți toxici care vor afecta direct nu numai aerul, apele de suprafaţă, dar şi solul care indirect va contamina vegetaţia şi toate vieţuitoarele pe o rază ce depăşeşte cu mult zeci de kilometrii pătraţi. Fără a afecta gustul produselor vegetale sau animaliere, omul consumă aceste produse şi indirect se contaminează şi el cu aceşti poluanţi toxici declanşatori ai bolilor canceroase.
Mai trebuie ştiut că în ţările unde se practică exploatare gazelor de şist, datorită elementelor toxice pe care acesta le conţine, gazul nu este destinat consumului casnic (la aragaz sau la microcentrale de apartament) şi nici domestic (la cuptoarele de panificaţie, pentru încălzitul spaţiilor industriale, comerciale etc.), ci numai consumului industrial, respectiv în termocentrale special echipate pentru producerea energiei electrice. Din aceste considerente gazul de şist odată scos la suprafaţă nu poate fi injectat în conductele de distribuţie al gazului metan, ci el trebuie transportat separat (prin conducte speciale, cu cisternele etc.) la consumatorul industrial final.
Prin introducerea în mediu a acestui gaz, riscul ca omul să intre în contact cu toţi poluanţii toxici pe care îi conţine şi care le poate afecta sănătatea şi viaţa sunt foarte mari şi totodată de neacceptat. În faţa acestui pericol trebuie să înţelegem că este necesar să luăm atitudini ferme ca să oprim pentru moment, până vom reuşi să punem la punct tehnologii sigure, extragerea gazului de şist.
În situaţia în care rămânem pasivi în faţa acestui factor de risc major, probabilitatea de a favoriza dezvoltarea bolilor canceroase la nivelul tuturor grupelor de vârstă ale populației, dar în mod special la tineri și la copii va creşte în proporţie exponenţială.
De ce trebuie să manifestăm această solidaritate comunitară şi intra-comunitară?
În situaţia în care la nivelul unei comunităţi din diverse motive se ajunge să se promoveze exploatarea gazelor de şist, cu toate consecinţele descrise anterior, este aproape sigur că mai devreme sau mai târziu, populaţia va fi afectată de boala canceroasă şi nu numai. Trebuie ştiut că tratamentul pentru bolile canceroase la noi în ţară este (sau ar trebui să fie) gratuit.
Ca pacient, eu am ”beneficiat” de acest tratament ”gratuit”, dar am constatat că fiecare medicament, inclusiv citostaticele aveau nişte preţuri astronomice care erau suportate de către stat, adică de contribuabil. Nu pun în discuţie ce traumatisme generează acest tratament, ce mutilări fizice şi psihice generează, ci numai costul tratamentului incluzând spitalizarea, intervenţiile chirurgicale (când se mai pot face) și medicaţia.
Dacă vom accepta să avem gaze de şist vom avea pe lângă alte multe necazuri şi mai mulți pacienţi cu diferite boli canceroase, deci costuri enorme pe care le va suporta cetăţeanul de rând pentru asigurarea tratamentului. Dacă vrem ca aceşti bani să fie dirijaţi spre alte domenii cum ar fi cultura, dezvoltarea edilitară, învăţământul, ocrotirea sănătăţii, siguranţa publică etc., trebuie să umblăm la cauză, adică să ne opunem cu toţi la aceste forme brutale şi agresive de exploatare a unor resurse care ne pun viaţa, sănătatea, bunăstarea şi liniştea psihică în pericol.
Trebuie să manifestăm în acest caz o solidaritate colectivă fermă, pentru că direct sau indirect, toţi vom fi afectaţi. În privinţa poluării mediului nu există iertare, mediul te pedepseşte indiferent dacă faci parte din rândul demnitarilor, al autorităţilor publice locale sau centrale, ori eşti un simplu cetăţean. Mediul nu poate fi corupt, mituit sau minţit, el pedepseşte în egală măsură atât pe poluator, cât şi pe cel care manifestă indiferenţă la actul de poluare. Pentru evitarea unei asemenea situaţii chem pe toţi cetăţenii români la manifestarea unei solidarităţi ferme comunitare şi intra-comunitare. DE NOI DEPINDE VIITORUL NOSTRU ŞI AL COPIILOR ŞI NEPOŢILOR NOŞTRI, DE SOLIDARITATEA CARE SE IMPUNE ŞI TREBUIE SĂ O MANIFESTĂM.
AVERTISMENT ADRESAT SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI
Naţia aceasta de români trebuie să se trezească din starea de incultură în care a fost prinsă şi zace de ani buni. La ce să ne trezim?
1. Să ne învăţăm care ne sunt drepturile de cetăţeni contribuabili.
2. Cum să ne exercităm aceste drepturi.
3. Să nu mai aşteptăm pomeni sau minciuni despre pomeni.
4. Să înţelegem că am făcut greşeli capitale promovând frivol nonvalorile şi am umilit în stilul nostru băşcălios adevăratele valori ale neamului.
Iată cu proştii şi nonvalorile (etichetate discret că sunt băieţi simpatici) unde am ajuns. Legea nu mai este lege, hoţia este astăzi în societatea noastră act de virtute, incultura oamenilor politici şi nepolitici a ajuns element de fudulie, indolenţa şi ignoranţa ne înstrăinează de la zi la zi unul de altul, avem un comportament lipsit de solidaritatea cetăţenească etc.
Urmând acest drum ajungem la pierzanie, dar nu oricum, ci prin chinuri grele. Moştenirea pe care o vom lăsa urmaşilor noştri se va baza pe o compătimire usturătoare din partea nepoţilor care vor spune: IATĂ CĂ LA PASĂREA CHIOARĂ DEGEABA I-A DAT DUMNEZEU UN CUIB FRUMOS, CĂCI NU A FOST ÎN STARE NICI MĂCAR SĂ-L ÎNTREŢINĂ.
DECLARAŢIE REFERITOARE LA EXPLOATAREA GAZELOR DE ŞIST ÎN ROMÂNIA
Urmarea faptului că la sediile a numeroase organizaţii nonguvernamentale şi a grupurilor de activişti în domeniul protecţiei mediului s-au prezentat fie în sistem individual, fie în numele unor comunităţi umane, numeroase persoane care au solicitat explicaţii privind potenţialele riscuri la care aceştia pot fi expuşi în urma promovării activităţilor în domeniul exploatării gazelor de şist,
în baza prevederilor art 5. lit. d) din Legea protecţiei mediului nr. 265/2006 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv „Dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu”,
în urma întrunirii la Mangalia din data de 22-23 februarie 2014 a mai multor organizaţii nonguvernamentale, grupuri de activişti şi voluntari, persoane fizice şi juridice care au analizat modul de implicare al autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului, cât şi al autorităţilor locale în procesul de coordonare pentru reglementarea şi promovarea acestor noi tipuri de activităţi, s-au desprins următoarele disfuncţiuni manifestate de către aceste autorităţi privind îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, respectiv:
1. În contradicţie cu prevederile art. 66 alin. 2 din Legea 265/2006, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului nu a realizat şi pus în funcţiune sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării lui actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acestuia, încurajând fără nici un suport tehnic, sistemul de reglementare al activităţilor de explorare-exploatare al gazelor de şist.
2. Autoritatea publica centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile locale nu s-a implicat în ducerea la îndeplinire şi respectare a prevederilor art. 70 privind „informarea publicului asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi a mediului.”
3. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului nu s-a implicat pentru a impune respectarea de către autorităţile teritoriale a principiilor care stau la baza legii protecţiei mediului, respectiv „principiul precauţiei în luarea deciziei” şi „principiul acţiunii preventive” în modul de reglementare al acestor noi tipuri de activităţi, referitoare la exploatarea gazelor de şist în România.
4. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a manifestat dezinteres total în punerea efectivă în aplicare a prevederilor art. 75 din prezenta lege ”în situaţiile sau în cazul producerii unor dezastre naturale în anumite zone ale ţării (ex. localitatea Izvoarele, jud. Galaţi şi nu numai), privind „propunerea, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, declararea prin hotărâre a Guvernului de zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţării şi elaborează, împreună cu alte autorităţi centrale şi locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate;”
5. Prin inacţiunile manifestate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului se ajunge în situaţia nedorită de a expune la încălcarea legii conform prevederilor art. 68 lit. a) „deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au obligaţia să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic”.
Faţă de aceste sumare constatări, la care se mai pot adăuga şi multe alte deficienţe de natură a aduce atingeri drepturilor fundamentale ale omului, referindu-ne la dreptul la viaţă, sănătate, libertate, dreptul la proprietate şi prosperitate, rezultat prin încălcările repetate a prevederilor din Legea mediului nr. 265/2006 şi din Legea apelor nr. 107/1996,
solicităm demiterea din funcţie a doamnei ministru Rovana Plumb şi a doamnei ministru Lucia Varga, demnitari care au manifestat pe tot parcursul derulării mandatului lor, numeroase atitudini sfidătoare la prevederile atribuţiilor care le revin din cele doua legi menţionate.
În susţinerea cererii de demitere a celor doi demnitari, menţionăm şi manifestarea continuă din partea acestora a unor atitudini de dezinformare a publicului şi de înşelare a aşteptărilor acestuia prin numeroasele afirmaţii publice făcute înaintea actului de investire a acestora ca miniştrii, prin care au specificat clar: ”în România nu se va accepta desfăşurarea activităţilor de exploatare a gazelor de şist, cât şi promovarea proiectelor de exploatare a resurselor auro-argintifere prin utilizarea cianurilor din perimetrul Roşia Montană”.
Această Declaraţie a fost redactată şi prezentată la Mangalia la iniţiativa:
Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului – Decan, dr. Mircea Vintilescu,
Mişcarea Euro-Civică Romană, organizaţia DobroGeea şi
Centrul pentru Resurse Civice – Preşedinte, Cosmin Barzan
la care au aderat toţi cei peste 300 de participanţi la Conferinţa desfăşurată la Mangalia, aceştia fiind reprezentaţi prin persoane fizice, numeroase grupuri de voluntari şi activişti în domeniul protecţiei mediului înconjurător, organizaţii neguvernamentale, cât şi unele formaţiuni politice neparlamentare.